Legământul căsătoriei (1)


Cât de mare este puterea cuvântului? Un bărbat poate folosi între 2,000 şi 25,000 de cuvinte pe zi. O femeie între 7,000 şi 5,0000 de cuvinte🙂. Uneori folosim cuvinte mari şi facem promisiuni fără a le da valoare: „te voi iubi toată viaţa, promit, o să vin sigur, sunt om de cuvânt,etc.”Cea mai importantă promisiune o consider a fi cea spusă de un cuplu când, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, îşi lipesc inimile şi vieţile. Oare cât de importante sunt acele promisiuni pe care i le dedicăm soţului sau soţiei când hotărâm să ne legăm vieţile „până moartea ne va despărţi”?

Concepţia lumii a fost atât de modelată şi înşelată de diavol în ce priveşte căsătoria. Cea mai scurtă căsătorie a durat 90 de minute. Aceasta e mentalitatea drive-through despre căsătorie. Ca la Las-Vegas. Poţi să te căsătoreşti legal direct din maşină:

Domle’, promiţi? Promit.

Don’şoară, promiţi? Promit.

Promit…să divorţez la următorul conflict sau următorul strat de celulită ce-l văd pe ea.

Habar nu au ce au făcut. Nu ştiu valoarea cuvintelor, nu ştiu valoarea promisiunii. Căsătoria nu este MacDonald’s. Nu treci prin căsătorie ca prin drive-through, îţi iei un burger şi nişte cartofi prăjiţi, îţi bei sucul şi apoi arunci ambalajul. Căsătoria nu este o cursă de viteză, ci una de rezistenţă. Degeaba eşti Usain Bolt. Trebuie să rezişte şi să lupţi ca într-o cursă de maraton.

Destul cu filosofia mea, haideţi să ne uităm la cuvântul lui Dumnezeu. În Geneza 15 Dumnezeu face legământ cu Avram. Acesta se săturase să-l tot audă pe Dumnezeu că-i promite că o să aibă un moştenitor şi să nu-l aibă. Simţea că Yahweh nu-şi respectă cuvântul, promisiunea. Şi totuşi, într-o zi Dumnezeu i se descoperă lui Avram într-o viziune şi face legământ cu el:

7Domnul i -a mai zis: ,,Eu sînt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpînire ţara aceasta.„

8Avram a răspuns: ,,Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpîni?„

9Şi Domnul i -a zis: ,,Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.„

10Avram a luat toate dobitoacele acestea, le -a despicat în două, şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar pasările nu le -a despicat.

11Păsările răpitoare s’au năpustit peste stîrvuri; dar Avram le -a izgonit.

12La apusul soarelui, un somn adînc a căzut peste Avram; şi iată că l -a apucat o groază şi un mare întunerec.

13Şi Domnul a zis lui Avram: ,,Să ştii hotărît că sămînţa ta va fi străină într’o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.

14Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi deacolo cu mari bogăţii.

15Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrîneţă fericită.

16În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi -a atins încă vîrful.„

17După ce a asfinţit soarele, s’a făcut un întunerec adînc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr’un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.

18În ziua aceea, Domnul a făcut un legămînt cu Avram, şi i -a zis: ,,Seminţei tale dau ţara aceasta, dela rîul Egiptului pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat,

19şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor,

20a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor,

21a Amoriţilor, a Cananiţilor, a Ghirgasiţilor şi a Iebusiţilor.„

Obiceiul vremii era următorul: când două persoane făceau legământ, formau o cărare, iar  diverse animale erau puse în stânga şi în dreapta ei. Amândoi treceau prin acea cărare (aceasta reprezenta drumul în viaţă) şi la capăt îşi făceau promisiunile pe care fiecare parte contractuală trebuia să le respecte, după care îşi tăiau pielea la mână ca să curgă sânge şi îşi uneau sângele pentru a deveni „fraţi de cruce”. În ebraică se numeşte tăierea legământului. După aceasta fiecare spunea: „Cum s-a întâmplat acestor animale, aşa să mi se întâmple şi mie dacă nu îmi voi respecta partea mea de contract.”

Dumnezeu face legământ (în versetul 17 un foc trece prin cărarea înconjurată de animale) cu Avram şi îi promite că îi va da ţara. Avram nu promite nimic. De ce? Pentru că Dumnezeu ştia că Avram nu-şi va ţine promisiunea. Ştia că Avram urma să-şi arăte neîncrederea. Dovada a fost Ismael. Şi totuşi Dumnezeu promite în ciuda eşecurile pe care Avram urma să le aibă.

Dumnezeu i-a promis lui Avram mai mult decât posesia ţării. I-a promis un moştenitor ce va ieşi din trupul său. După ce îi face promisiunea, Dumnezeu îl scoate afară pe Avram ca să numere stelele. Vă rog să observaţi că seara apare abia în v. 17, iar Avram iese la numărat de stele în miezul zilei. Ce făcea Dumnezeu, îşi bătea joc de el? Stele nu pot fi numărate când e noapte, d-apoi când e ziuă. Tare mult îmi place expresivitatea lui Dumnezeu. Ştie să se facă înţeles când vrea şi cui vrea. Urmaşii lui Avram erau exact precum stelele. Ştia că stelele sunt pe cer, numai nu le vedea. Ştia că există şi că peste câteva ore vor apărea pe cer. La fel stăteau lucrurile şi cu urmaşii lui. Dumnezeu îi spune prin această imagine: „Pe cât de sigur eşti că stelele vor apărea pe cer la noapte, pe atât de sigur ar trebui să fii şi că vei avea un urmaş din trupul tău, iar din el un popor foarte mare va ieşi. Încă nu îţi vezi urmaşii, dar să fii la fel de sigur de existenţa lor la fel cum eşti de existenţa stelelor pe cer. Nu le vezi, dar vor apărea. Nu-l vezi, dar îl vei primi.” Aceasta necesită credinţă.

Revenind în planul legământului căsătoriei, oare n-ar trebui să procedăm ca Dumnezeu? Să punem cuplurile să umble printre găini şi dobitoace moarte? Să promită ca aşa să li se facă şi lor dacă nu-şi vor respecta contractul? Poate ar lua lucrurile mai în serios şi nu ar divorţa aşa de uşor.

Dumnezeu îi este credincios lui Avraam şi poporului său chiar şi astăzi. El nu a renunţat după 4000 de ani să îşi respecte legământul. Dumnezeu cere acelaşi lucru şi pentru cei căsătoriţi din zilele noastre. El spune că urăşte despărţirea în căsătorie în Maleahi 2:16. Singurul act prin care putem „divorţa” este certificatul de deces. Domnul să ne ajute pe toţi să luăm în serios cuvintele rostite în legământul căsătoriei.

Va urma

Acest articol a fost publicat în despre familie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Legământul căsătoriei (1)

  1. Pingback: Dumnezeu nu e prost când interzice sexul în afara căsătoriei | Beni Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s