Goana după membri (1)


Pregătindu-mă pentru a intra în lucrarea pastorală, am observat un pericol: goana după membri. Sindromul poate fi întâlnit în exclusivitate la cei care păstoresc o biserică (sau mai multe).

Când știi că un păstor suferă de sindromul „goana-după-membri”? Când motivul pentru care botează o persoană este altul decât transformarea interioară realizată de Duhul Sfânt.

Pentru ce alte motive poate boteza un păstor o persoană?

1. Pentru foloase financiare

În cazul lucrătorilor sponsorizați, aceasta este o ispită. Arătând că un număr oarecare (preferabil mare) de persoane hotărăsc să devină aparținători ai bisericii pe care o păstorește respectivul păstor este un indicator al faptului că merită investit în continuare în acea lucrare. Majoritatea sponsorilor nu discută niciodată despre calitatea spirituală a unei persoane, dacă aceasta e regenerată sau nu. În poze nu se vede inima omului. Decât hainele albe și numărul de persoane.

Desigur, dacă un anumit păstor este sponsorizat, nu înseamnă că e ceva rău per se, dar vreau să atrag atenția asupra motivației.  Este influențată decizia de a accepta o persoană să fie botezată de presiunea mâinii care te hrănește? Dacă da, atunci sindromul „goana-după-membri” se tratează cu 1 Petru 5:1-4 și cu rugăciunea „Tatăl nostru.”

Această ispită este la fel de valabilă și pentru păstorii plătiți de biserica locală. Cei care te plătesc vor să vadă rezultate. Comitetul și frații se uită la numărul de botezuri anuale și la numărul de candidați. Am auzit-o din gura unui frate manager. Și într-adevăr, ar trebui să avem pe inima dorința de a vedea suflete regenerate de harul mântuitor al Dumnezeului nostru, dar, atenție!, am spus regenerate, nu botezate, pentru că acesta este primul pas. E datoria noastră să mărturisim cu trudă și să dăm tot ce avem mai bun. Duhul Sfânt este cel care se ocupă de restul. Când însă Duhul nu pare să lucreze (așa vedem noi lucrurile), nu trebuie să-l „salvăm.”

Deciziile luate cu privire la candidații pentru botez nu trebuie să compromită sfințenia bisericii. Altfel spus, pastorul nu trebuie să fie dispus să sacrifice sfințenia bisericii pentru fericirea sa și a familiei prin introducerea, introducând, cu bună știință, lupi în staulul oilor. Desigur, uneori va lua și decizii greșite. Important e să nu o facă însă cu bună știință motivat de rațiuni personale.

2. Pentru că este mai bine când suntem mai mulți

Am mai văzut biserici mici dispuse să accepte pe oricine în biserica lor. Indiferent de diferențele doctrinare, astfel de frați sunt gata să accepte aproape orice persoană care este dispusă să devină parte a comunității lor eclesiale fie că e vorba de primire prin botez sau doar de mutarea membralității. Probleme doctrinare? Trecem peste. Condiții? Sigur, vă dăm și amvonul să-l luați acasă. Un coleg îmi spunea astăzi despre o astfel de biserică. Decât să se mute membrul respectiv împreună cu întreaga familie (numeroasă) într-o biserică în care doctrinele îi sunt acceptate, mai bine să plece păstorul, găsim noi altul. Această trecere cu vederea poate veni și din partea păstorilor. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Și-așa păstorul mai închide ochii în ce privește dreapta învățătură și trăire.

3. Pentru a ține tinerii în biserică

Am văzut păstori care aleg să boteze tineri pentru, spun ei, a rămâne în biserică. „Frate, dacă nu îi botezi în clasa a 8-a sau a 9-a se duc în lume.” Păi dacă nu sunt mântuiți nu tot lumești sunt? Cel puțin în aparență, nu. Această motivație nu este corectă. Romani 6 ne spune că botezăm o persoană pentru că a fost mântuită, nu pentru ca eventual să fie mântuită. Un liceu laic e testul perfect pentru credința unei persoane. Dacă nu sunt mântuiți, mai devreme sau mai târziu vor pleca (1 Ioan 2:19). Da, poate unii dintre aceștia vor ajunge să fie mântuiți în mod miraculos, dar asta nu schimbă faptul că motivația pentru care s-a acceptat ca acea persoană să fie botezată nu este biblică.

4. Pentru că numerele dau bine

„Și câți membri ai frate la TINE în biserică? Păi, cam 900, dar 100 vin la fiecare serviciu de închinare.” Pe cât de evidentă e exagerarea, pe atât de adevărat este faptul că niciun păstor nu spune câți membri vin la fiecare serviciu de închinare. Și duminica seara, și în timpul săptămânii. Dar ce contează? Cu cât numărul e mai mare în registru de membralitate, cu atât mai bine. Fiecare membru mai pune din când în când câte ceva la colectă. În plus, când se votează la uniune sau la comunitate se ține cont și de numărul de membri. Numerele mari cresc influența păstorului. Așadar, spre comunitate: cu numere să ne lovim, ori în membralități să ne luptăm.

N-aș vrea să credeți că politizez inutil viața comunităților eclesiale (măcar am o scuză: toată  lumea face politică în ultimele săptămâni :)). O fac pentru a atrage atenția păstorilor asupra motivațiilor lor când iau decizii cu privire la membralitate. Dacă îngăduie Domnul, va veni ziua când și eu voi avea de făcut astfel de alegeri. Mai întâi de toate, acest articol este o avertire pentru mine și apoi pentru voi toți care îl citiți.

Va urma

Acest articol a fost publicat în Biserică și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Goana după membri (1)

  1. Pingback: Goana după membralitate (2) | Beni Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s