Ne-am mutat pe benicruceru.com

Am reînceput să scriu. Am ales să încep un alt blog (click AICI pentru a-l accesa) pentru că acesta a avut un malware la un moment dat și am pierdut toate imaginile. Toți cei care urmăriți acest blog  (și vreți să continuați să citiți articolele scrise) vă rog să apăsați follow pe benicruceru.com la finalul paginii.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Modele de iubiți: răbdătorul Isaac versus romanticul Romeo

De mici ne căutăm modele. Ne uităm la părinții noștri, la bunicii noștri, la rudele noastre și spunem că vrem să fim ca ei. Creștem, ajungem la vârsta adolescenței și ne îndrăgostim. Nu știm ce să facem, cum să acționăm, așa că ne căutăm din nou modele. Televizoarele, ziarele, filmele și romanele ne inundă imaginația și-așa nărăvașă.

Unul din modelele îndrăgostiților este Romeo. Imaginea bărbatului perfect. Înamorat, plin de pasiune, bun spadasin, extraordinar orator și… impulsiv. Tare nerăbdător. Instinctul îi ține loc de creier. Este atât de grăbit încât se hotărăște în câteva ore cu cine vrea să se căsătorească. Mulți (te) ar spune că e romantic. Din păcate, „romantic” a ajuns în zilele de astăzi să fie sinonim pentru instinctiv. Un model atât de râvnit de multe fete. Romeo este însă un Samson fictiv. A văzut-o, i-a plăcut, a vrut-o. Punct.

Celălalt model este Isaac. Are în jur de 40 de ani, dar nu pare să se grăbească. Ar fi putut foarte bine să-și aleagă o canaanită pe care s-o fi cunoscut-o și plăcut-o înainte de a se căsători, dar el acceptă decizia tatălui său. Sigur că și-a pus multe întrebări cu privire la viitoarea soție (nu degeaba spune Scriptură că medita în taină – Geneza 24:63), dar a dat dovadă de încredere și răbdare. Isaac a avut încredere în Avraam care la rândul său s-a încrezut în Dumnezeu. Și-ntr-adevăr, Dumnezeu a dat binecuvântare. De ce?

Pentru că adevărata dragoste așteaptă. Este îndelung răbdătoare. Face lucrurile ca la carte. Așteaptă până primește binecuvântarea părinților. Dragostea reală pune granițe instinctului și nu se înmoaie la vederea fluturașilor.

Publicat în despre familie, Dragoste | Etichetat , , , , , , , , | 5 comentarii

Obiceiuri euharistice (1)

Ieri, ca în multe din bisericile evanghelice, ne-am apropiat de cina Domnului. În biserica din Slatina am avut și sărbătoarea mulțumirii. Jertfa și învierea lui Hristos ar trebui să fie cel mai important motiv de mulțumire. Nu degeaba cina Domnului mai este numită euharistie.

N-am putut să nu observ, ca de fiecare dată  din ultimele luni, un frumos simbol al vieții spirituale. Citește în continuare

Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Viii-s pentru pupat, morții pentru îngropat

Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta. Eclesiastul 7:2

Ieri l-am luat pe bunicul meu de la casa lui pentru că ne spunea că nu se simte bine. Ai mei au hotărât că e mai bine să-i poarte ei de grijă pentru o scurtă vreme. Uscat, slab de-i cuprinzi bicepsul cu o mână, am stat lângă patul lui cu un gust amar. Până acum, când vedeam că nu mai poate, ne spuneam unul altuia „Ce să-i faci? Bătrânețea.” Astăzi m-am surprins răspunzând cu aceste cuvinte, dar mi-am dat că trebuie să înlocuiesc ultimul cuvânt cu cel care începe cu „m.” Nu-mi place, dar n-avem ce face. Moartea este tributul pe care îl plătim păcatului.

De mic mi-a fost frică de momentul în care-l voi pierde pe tataie. Îmi aduc aminte de o seară din copilăria mea în care am plâns aproape o jumătate de oră stând în pat și gândindu-mă că va veni o zi în care tataie va muri. A fost bunicul de care m-am simțit cel mai apropiat (da, și nepoții au voie să aibă bunicii lor favoriți). Nu știu motivul. Poate personalitatea lui blândă și dragostea fierbinte pentru Dumnezeu pe care o emana la fiecare discuție. L-am perceput mereu ca o persoană calmă, uneori flegmatică. E bunicul de la care am moștenit cele mai multe trăsături. Sunt singurul care a moștenit culoarea ochilor săi.

Am stat lângă patul lui ieri și nu m-a recunoscut. Nu mai vede aproape deloc. Așa cum e, ne-a îndemnat să-l iubim pe Domnul și să-i fim credincioși. Regretul lui? Că nu-l mai poate mărturisi oamenilor. Îndemnul? Vorbiți oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu. Sunteți liberi, nu vă amenință nimeni și nu vă bagă nimeni în pușcărie dacă o faceți.

L-am întrebat ce cântare vrea să-i cântăm. „Aș vrea Isuse scump să fiu ca Tine” a spus fără să stea pe gânduri. Am început să cânt aceste minunate versuri cu Alina, dar n-am reușit să termin prima strofă. Am plâns ca un copil, cum n-am mai plâns de ani de zile. Nu pentru că îmi vedeam bunicul murit. Nu. Plângeam gândindu-mă la ce înseamnă să fiu ca Isus Hristos și să-l las pe El să facă din mine ce dorește. Aveam în fața mea o mărturie vie. Un pribeag bătrân care-a trăit versurile acestei cântări. N-a făcut-o perfect, sunt conștient, dar a făcut-o dând ce a avut mai bun. Zile întregi plecat să vestească evanghelia și mii de ore petrecute în rugăciune. Citește în continuare

Publicat în despre familie, Viaţă şi moarte | Etichetat , , , | 4 comentarii

Poate cineva să confirme că Mihai Gâdea e absolvent de teologie baptistă? UPDATE

Citesc AICI afirmația președintelui că Mihai Gâdea e fost pastor. Nu spune de ce cult aparține. Pe site-ul de AICI se spune că „a primit o educație de pastor (baptist).” Pe pagina   sa de pe wikipedia spune că a absolvit facultatea de teologie adventistă în 2000. Poate cineva să ne spună cu siguranță care este varianta corectă?

UPDATE: Am găsit un articol al lui Emanuel Conțac pe același subiect în care persoane din cadrul cultului adventist confirmă că este absolvent de teologie adventistă.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | 24 comentarii

Goana după membralitate (2)

Pe lângă goana după membri, am mai observat și goana după membralitate. Pentru a ajunge la un scop anume, o persoană folosește orice mijloc. E gata să imite orice atitudine sau comportament creștinesc pentru a-și primi premiul. La fel fac și animalele, îndeplinesc orice giumbușluc pentru a-și primi gustarea. Instinctul nu și-l pierde însă niciodată și la momentul oportun mușcă mâna (dacă nu și alte părți) care îl hrănește.

Unul din scopurile oamenilor ce fug după membralitate este căsătoria. Citește în continuare

Publicat în Biserică | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Goana după membri (1)

Pregătindu-mă pentru a intra în lucrarea pastorală, am observat un pericol: goana după membri. Sindromul poate fi întâlnit în exclusivitate la cei care păstoresc o biserică (sau mai multe).

Când știi că un păstor suferă de sindromul „goana-după-membri”? Când motivul pentru care botează o persoană este altul decât transformarea interioară realizată de Duhul Sfânt.

Pentru ce alte motive poate boteza un păstor o persoană?

1. Pentru foloase financiare

În cazul lucrătorilor sponsorizați, aceasta este o ispită. Arătând că un număr oarecare (preferabil mare) de persoane hotărăsc să devină aparținători ai bisericii pe care o păstorește respectivul păstor este un indicator al faptului că merită investit în continuare în acea lucrare. Majoritatea sponsorilor nu discută niciodată despre calitatea spirituală a unei persoane, dacă aceasta e regenerată sau nu. În poze nu se vede inima omului. Decât hainele albe și numărul de persoane.

Desigur, dacă un anumit păstor este sponsorizat, nu înseamnă că e ceva rău per se, dar vreau să atrag atenția asupra motivației.  Este influențată decizia de a accepta o persoană să fie botezată de presiunea mâinii care te hrănește? Dacă da, atunci sindromul „goana-după-membri” se tratează cu 1 Petru 5:1-4 și cu rugăciunea „Tatăl nostru.”

Această ispită este la fel de valabilă și pentru păstorii plătiți de biserica locală. Cei care te plătesc vor să vadă rezultate. Comitetul și frații se uită la numărul de botezuri anuale și la numărul de candidați. Am auzit-o din gura unui frate manager. Și într-adevăr, ar trebui să avem pe inima dorința de a vedea suflete regenerate de harul mântuitor al Dumnezeului nostru, dar, atenție!, am spus regenerate, nu botezate, pentru că acesta este primul pas. E datoria noastră să mărturisim cu trudă și să dăm tot ce avem mai bun. Duhul Sfânt este cel care se ocupă de restul. Când însă Duhul nu pare să lucreze (așa vedem noi lucrurile), nu trebuie să-l „salvăm.”

Deciziile luate cu privire la candidații pentru botez nu trebuie să compromită sfințenia bisericii. Altfel spus, pastorul nu trebuie să fie dispus să sacrifice sfințenia bisericii pentru fericirea sa și a familiei prin introducerea, introducând, cu bună știință, lupi în staulul oilor. Desigur, uneori va lua și decizii greșite. Important e să nu o facă însă cu bună știință motivat de rațiuni personale. Citește în continuare

Publicat în Biserică | Etichetat , , , , , , , , , | 1 comentariu