De mici ne căutăm modele. Ne uităm la părinții noștri, la bunicii noștri, la rudele noastre și spunem că vrem să fim ca ei. Creștem, ajungem la vârsta adolescenței și ne îndrăgostim. Nu știm ce să facem, cum să acționăm, așa că ne căutăm din nou modele. Televizoarele, ziarele, filmele și romanele ne inundă imaginația și-așa nărăvașă.
Unul din modelele îndrăgostiților este Romeo. Imaginea bărbatului perfect. Înamorat, plin de pasiune, bun spadasin, extraordinar orator și… impulsiv. Tare nerăbdător. Instinctul îi ține loc de creier. Este atât de grăbit încât se hotărăște în câteva ore cu cine vrea să se căsătorească. Mulți (te) ar spune că e romantic. Din păcate, „romantic” a ajuns în zilele de astăzi să fie sinonim pentru instinctiv. Un model atât de râvnit de multe fete. Romeo este însă un Samson fictiv. A văzut-o, i-a plăcut, a vrut-o. Punct.
Celălalt model este Isaac. Are în jur de 40 de ani, dar nu pare să se grăbească. Ar fi putut foarte bine să-și aleagă o canaanită pe care s-o fi cunoscut-o și plăcut-o înainte de a se căsători, dar el acceptă decizia tatălui său. Sigur că și-a pus multe întrebări cu privire la viitoarea soție (nu degeaba spune Scriptură că medita în taină – Geneza 24:63), dar a dat dovadă de încredere și răbdare. Isaac a avut încredere în Avraam care la rândul său s-a încrezut în Dumnezeu. Și-ntr-adevăr, Dumnezeu a dat binecuvântare. De ce?
Pentru că adevărata dragoste așteaptă. Este îndelung răbdătoare. Face lucrurile ca la carte. Așteaptă până primește binecuvântarea părinților. Dragostea reală pune granițe instinctului și nu se înmoaie la vederea fluturașilor.
Beni Cruceru 
Dragă Beni, am citit cu interes postarea ta și întradevăr ai fost inspirat de Dumnezeu când ai scris, iar noi tinerii chiar avem nevoie de asemenea exemple. Dar te rog sa te corectezi: cred căci de fapt ai vrut sa îl dai ca exemplu pe ISAAC ci nu pe Iacov. Dacă ai vrut să scrii Isaac atunci corectează și apoi șterge comentariul meu. Domnul să îți de-a înțelepciune și să te binecuvinteze.
Da, Isaac pe Isaac l-am avut în vedere 🙂 Nu știu ce-a fost în mintea mea. Mulțumesc de observație.
Nu vreau să fiu impertinent.
Dar aş putea totuşi şti unde anume sunteţi pastor?
Din pacate copii nu prea mai gasesc modele in viata, parintii sunt ocupati, profesorii nu mai sunt ce au fost si raman cu televizorul in fata, continuarea o stim cu totii
Sunt stereotipuri, trebuie sa gasesti o persoana care sa-ti placa, nu trebuie sa intre neaparat intr-o categorie