Aşa cum s-a studiat, gloria lui Dumnezeu reprezintă o mare parte a firului roşu ce este întâlnit atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament. Pentru început, vor fi enumeraţi termenii evreieşti, iar mai apoi cei mai importanţi vor fi studiaţi în particular.
În limba ebraică, conceptul de glorie este exprimat prin diferiţi termeni ce pot căpăta sensuri subtil diferite. În continuare sunt enumeraţi cei mai importanţi dintre aceştia: ’addert (Zaharia 11:3), tip’arâ (Isaia 4:2, 28:5; Estera 1:4; Psalmul 96:6), şebî – glorie, frumuseţe (2 Samuel 1:19; Isaia 13:19; Ezechiel 20:6), kabod, care vine de la kabed – a fi greu, figurat bogăţie, onoare, demnitate, putere; în aramaică este întâlnit termenul yeqar (Daniel 2:37, 7:14).[1] La aceştia va fi adăugat şi termenul shekinah, deoarece acesta are în vedere prezenţa lui Dumnezeu exprimată cu măreţie. În continuare, vor fi studiaţi cei mai importanţi dintre ei: kabed şi shekinah.
Cuvântul kabod
Termenul kabod are ca şi rădăcină verbul kabed, cuvânt ce înseamnă „a fi greu”, dar poate avea şi sensul figurat de „a avea influenţă, a fi vrednic.” Probabil că termenul kabod este un verb substantivizat ce a căpătat sensul de „greutate”, „vrednicie” ca urmare a unei schimbări lingvistice. Deseori i se acordă sensul de „onoare”.
De asemenea, termenul poate avea şi sensul de sine, de suflet sau duh, după cum se poate vedea în cea dintâi carte a Bibliei: „Nu vreau să intre sufletul meu la sfatul lor, nu vreau să se unească duhul (kabod) meu cu adunarea lor” (Geneza 49:6).[2] Acest aspect ne arată că sufletul nostru este luat din slava lui Dumnezeu şi este cel mai preţios, cel mai greu şi cel mai important din întreaga fiinţă umană.
Termenul Shekinah
Cel de-al doilea termen important ce descrie slava lui Dumnezeu este evreiescul “shekinah”. Acesta este folosit în literatura rabinică pentru a indica prezenţa lui Dumnezeu, însă nu este folosit sub forma aceasta în textul Vechiului Testament. L-am menţionat pentru că este des folosit de creştinii evanghelici. Rădăcina “skn” apare nu doar ca şi verb, ci şi ca substantiv. Însemnătatea verbului este de “ a locui, a rămâne, a se stabili”, iar substantivul se traduce prin “locuinţă, reşedinţă”, folosindu-se aceeaşi rădăcină pentru “cortul întâlnirii”.[3]
În ce priveşte echivalentul grecesc, există o asemănare izbitoare între evreiescul „shakan” şi grecescul εσκενοσεν. La o privire atentă se identifică rădăcina comună: „skn”. Desigur, acesta este doar un aspect lingvistic ce nu poate avea dovezi clare.
În Septuaginta
În traducerea grecească a Vechiului Testament, termenul slavă sau glorie a fost tradus prin δοξα, cel mai des întâlnit fiind kabod. Vastitatea terminologiei întâlnită în textul ebraic pentru a descrie conceptul studiat este atât de mare încât nuanţele nu au putut fi traduse şi astfel 25 de cuvinte evreieşti ce sunt sinonime sau cuvinte ce prezintă conceptul slavei au fost traduse prin cuvântul elen δοξα.[4].
Din pricina lipsei unui vocabular mai bogat a limbii elene, foarte multe nuanţe sunt pierdute în traducerea Septuagintei. Toate aceste aspecte nu îl pot face pe student decât să caute înţelesul Vechiului Testament în scrierea originală.
[1] “Glory.” The International Standard Bible Encyclopedia, Volume 2 (Grand Rapids: Eerdmans Publishing, 1988).
[2]„Glory”; The Illustrated Bible Dictionary, Volume 1 (Wheaton: Inter-Varsity Press, 1980).
[3] Brown, Francis; A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament (Oxford: Clarendon, 1972), 476.
[4] “Glory”; Pictorial Encyclopedia of the Bible (Grand Rapids: The Zondervan, 1975-1976).
Beni Cruceru 
Pingback: Pavel: creştinul prins între limba greacă şi gândirea ebraică | Beni Cruceru