Posturile din această săptămână vor fi despre obiceiurile evreilor în ce priveşte întreg procesul căsătoriei. De fapt este vorba despre un eseu pe care l-am scris în urmă cu un an. Sper să vă plac la fel de mult cum mi-a plăcut şi mie să studiez toate aceste detalii. Pe lângă aceasta, am căutat să prezint şi legătura acestor obiceiuri cu escatologia lui Hristos. O să fie şi mai interesant pe măsură ce avansăm.
Încă un lucru este că notele de subsol s-au ataşat automat din bibliografie aşa că nu apare numărul paginii, dar dacă cineva doreşte neapărat să ştie, îi pot satisface curiozitatea. Enjoy!
1. NOŢIUNEA DE CĂSĂTORIE LA EVREI
În timpul Vechiului Testament, viaţa societăţii evreieşti era construită în jurul familei. Viitorul oricărui tânăr era guvernat de gândul logodnei, acesta fiind primul pas spre căsătorie, dar înainte de a privi la fasoanele logodnei vor fi studiate câteva trăsături antropologice ale culturii evreieşti ce au în vedere conceptul căsătoriei în mentalitatea evreiască.
Aşa cum a fost enunţat în introducere, căsătoria a ocupat un rol extrem de important în sânul civilizaţiei evreieşti, scopul primordial al mariajului fiind procreerea. Datoria reproducerii era principala sarcină ce i se incumba unei familii, iar sterilitatea voită era condamnată ca şi un grav păcat.[1] Codul lui Qaro stipula:
Orice bărbat este obligat să se căsătorească ca să aibă copii, iar cel ce nu împlineşte această sarcină se aseamănă cu unul care varsă sânge, care micşorează Chipul [lui Dumnezeu] şi face ca Prezenţa Divină să se îndepărteze din Israel.[2]
Esenţialitatea procreerii în cadrul vieţii de căsătorie nu a fost un moft impus de-a lungul timpului, ci are ca fundament textul sacru al Torei, unde Dumnezeu porunceşte omului să crească şi să se înmulţească (Geneza 1:28). Evreii au aplicat ad litteram porunca dată de Dumnezeu lui Adam cu privire la popularea pământului, mai cu seamă că Dumnezeu repetă această poruncă şi în dreptul lui Noe şi familiei lui (Geneza 9:7).
Orice tânăr evreu care se afla pe tărâmul Israelului privea căsătoria, şi prin urmare naşterea copiilor, ca un serviciu pe care îl împlinea faţă de ţara sa, dar în cadrul căsătoriei funcţia sexuală nu avea în vedere doar reproducera, ci mai avea şi rolul de a aduce satisfacţie fizică şi sufletească. Rabinii susţineau existenţa a două feluri de dorinţe: una bună şi una rea, iar dorinţa sexuală ce motiva un tânăr să se căsătorească era considerată bună pentru că „dacă această dorinţă nu ar exista, bărbatul nu ar mai construi o casă, nu şi-ar mai lua o soţie, nu ar mai naşte copii”.[3] Aşa desăvârşită era privită căsătoria şi toate beneficiile şi împlinirile fizice şi spirituale pe care le oferea încât Talmudul Babilonian spune că „a fi necăsătorit înseamnă să trăieşti fără bucurie, fără binecuvântare, fără bunătate, fără religie, fără protecţie, fără pace”.[4]
[2] Victor Turner, The Forest of Symbols: Aspects of Ndembu Ritual ( New York: Cornell University Press, 1967), 3, http://books.google.ro/books, 7 ianuarie 2010.
[3] Talmud în The London Quarterly Review (Volume 123-124, July – October, 1867), 243, http://books.google.com/books, 12 ianuarie 2010.
[4] Madison C. Peters, The Wisdom of The Talmud (Toronto: General Publishing Company, 2001), 22, http://books.google.ro/books, 7 ianuarie 2010.
Beni Cruceru 
Ce-ar fi să adăugăm la tot ce ai scris romanul „Sonata Kreutzer”, mai bine zis, după ce ai scris? Lectură obligatorie!
După ce tocmai mi-am recitit cartea am deschis blogul tău.
Am citit despre carte şi sună interesant. Pari să fii un mare admirator al lui Tolstoi şi chiar m-ai făcut curios. O să caut opera când o să am timp s-o citesc. Mi s-a părut plin de bun-simţ un citat din epilogul cărţii: „Let us stop believing that carnal love is high and noble and understand that any end worth our pursuit – in service of humanity, our homeland, science, art, let alone God – any end, so long as we may count it worth our pursuit, is not attained by joining ourselves to the objects of our carnal love in marriage or outside it; that, in fact, infatuation and conjunction with the object of our carnal love (whatever the authors of romances and love poems claim to the contrary) will never help our worthwhile pursuits but only hinder them.”
Dacă tu ai avut în vedere aşteptarea din perioada logodnei şi înainte de ea când mi-ai recomandat cartea, atunci ai mare dreptate. Chiar în săptămâna trecută am aflat de tineri ce nu au fost gata să aştepte şi cât de mult au pierdut. Îi sunt atât de mulţumitor Domnului că mi-a dat răbdare mie şi soţiei să ne păstrăm virginitatea pentru slava Lui şi pentru binele nostru. Este unul dintre cele mai preţioase lucruri pe care un tânăr le poate pierde atât de uşor.