Cadaveridic


Ce rămâne în urma morţii? Lacrimi îmbrăcate în haina speranţei Raiului? Durere? Mulţumire sau regrete? Ură sau iubire? Doar un gust amar că viaţa s-a terminat pentru mort şi nu mai este nimic după? Aceste gânduri bântuie minţile celor ce se află în oraşul morţilor în timp ce iau parte la inaugurarea noului apartament al prietenului lor pe strada Eternităţii.

Aşadar, ce lasă şi ce ia moartea?

Fiecare lasă (cel puţin) un cadavru, acel cort prin care metafizicul devine palpabil pentru material. Trupul, acest dar pe care îl primim fără să-l alegem, este auxiliar. El nu îndeplineşte decât rolul de a fi o simplă unealtă în mâna sufletului. Fără să ştim, când pronunţăm cuvântul cadavru, îi dăm sentinţa pe care Dumnezeu i-a pronunţat-o în Geneza 3:17. Termenul „cadavru” este un acronim pentru „caro data vermibus” şi se traduce prin „carne dată viermilor”. Când sufletul se întoarce de unde a venit, trupul se întoarce de unde a plecat. Locul din care au plecat le conferă importanţa.

Unii lasă dragoste, lacrimi de dor, speranţa revederii. Să nu laşi în urma ta o lacrimă ce tânjeşte după tine este o soartă egală cu a animalelor. Acea lacrimă scursă dovedeşte că ai atins un suflet, că ai mai pus o cărămidă pe temelia caracterului respectiv. Un astfel de om lasă un cadavru şi ia darul pe care l-a ţinut cu multă atenţie în fiinţa lui. Este garanţia că va avea parte de o moştenire după moartea lui. Şi are.

Alţii lasă ură, duşmani, datorii, minciuni. Ce iau cu ei? Ceea ce au lăsat: ura, duşmănia, minciunile. Singura bucurie a unei astfel de persoane e că a scăpat de datorii, dar cum rămâne cu datoria faţă de Dumnezeu, responsabilitatea pe care Stăpânul i-a dat-o robului faţă de trupul şi sufletul său? Adevărul pe care-l ţine ascuns în sine, crezând că nu va fi scos niciodată la iveală este descoperit de Cel în a cărui existenţă nu a crezut până atunci. Despărţit de trup, în nuditatea sufletului, ruşinea goliciunii îl izbeşte. Dintr-o dată realizează că nu mai poate ascunde nimic. Tot ceea ce a făcut îl urmează, iar sufletul este responsabil de alegerile făcute cât era în trup. În faţa mareului tron îşi aduce aminte de cuvintele lui Dumnezeu pe care bunicul i le spunea în tinereţe: „Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” Fiecare acţiune a sa îi este citită şi nu poate răspunde decât: „Veridic”. Cadavrul în spatele căruia se ascundea atât de bine nu-l mai poate proteja. Sentinţa se dă. Răspunsul acelaşi: „Veridic”.

Şi totuşi, sufletul se-ntoarce-n templul lui, trupul. Degeaba, nu l-a ascuns de privirea sfântă a lui Dumnezeu când trebuia. Ce sentiment cunoscut. Ce plăcut. Dar este un trup diferit.  „Oare de ce mi  s-a dat voie să mă întorc în ascunzătoarea mea şi de ce e schimbată?” se-ntreabă mirat sufletul în timp ce era purtat de un înger pe o cărare la a cărei intrare scrie: „Drum pavat cu intenţii bune”. Curând ajunse în faţă unei prăpastii. Fără să se aştepte este aruncat dincolo de neantul întunecat pentru a ateriza într-un loc de un roşu abisal.

„O, nu, iadul e cu siguranţă. Acum înţeleg de ce mi s-a dat acest trup. Mi-a fost dat nu pentru a mă întoarce pe Pământ, ci pentru a putea suferi. În acest trup sufletul meu suferă nespus mai mult. Acum sunt condamnat să fiu mâncat de aceşti viermi ce sunt la fel de veşnici ca mine şi focul în care ard. Moarte, o moarte, cât te doresc, cât tânjesc după moartea sufletului meu. De ce n-am fost schimbat în nefiinţă?”

Acest articol a fost publicat în Viaţă şi moarte și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Cadaveridic

  1. Felicitări pentru articol.

  2. dani spune:

    daca trupul este doar un „cadavru”de ce o fi nevoie de inviere? … sau altfel spus, suftetul poate exista independent de trup la capacitate maxima? … daca da. de ce e nevoie de inviere?
    .
    de ce Isus a luat trup de om cu care s-a dus in cer?
    m-ar ajuta sa stiu persepctiva ta la aceste intrebari casa inteleg mai bine articolul

    • 1.Trupul caracterizează sufletul, metafizicul şi îl face să arate palpabil. De fapt, totul are o formă ce o caracterizează: nuca e rotundă, maro, tare, etc; omul are formă specifică: braţe, picioare, urechi, etc. Utilitatea este cauza acestora, după părerea mea: totul are un scop. Dacă sufletul poate exista independent de trup la capacitate maximă, eu cred că da. N-avem nevoie de trup pentru a exista. Sufletul există şi după ce părăseşte trupul. Totuşi, noi vom avea trupuri de slavă din motive pragmatice: aşa am existat până atunci şi asta e forma în care ne-a creat Dumnezeu şi forma nu se va schimba. Materia se va schimba, însă.
      2. Dacă-ţi înţeleg bine exprimarea, te referi la faptul că Isus s-a dus cu trupul de om înapoi în cer. Aici ai dreptate, dar nu uita că nu a păstrat materia, ci forma. Un alt punct teologic este că Isus nu a schimbat deloc forma când a venit pe Pământ deoarece El a avut forma trupului uman din veşnicie. Unii cred asta pe baza anumitor versete din Vechiul Testament. Ex: Daniel 7:13 (Hristos este văzut ca unul care era un fiu al omului. Nu uita că acţiunea se petrece în cer, înainte ca Hristos să se întrupeze). Mai sunt şi alte referinţe, dar aceasta e singura pe care mi-am amintit-o. Personal, tind să cred aceasta, dar nu sunt pe deplin sigur. Referinţele pot fi numărate pe deget, dar

  3. Pavel spune:

    Imi pare rau sa citesc asa ceva ,omule a lui Dumnezeu cel ce ai dat acel raspuns mai sus esti pastor , ai fost la scoala theologica nu ai invatat,OMUL este compus din 3 parti Trup-Suflet si Duh
    Am citit cu atentie, despre duh nici nu ai amintit absolut nimic ,da cum se poate asa ceva , numai animalele au trup si suflet ,dar omul in plus mai mult Dumnezezu la inzestrat cu duh ,ratiune .Pina si Apost. Pawel scrie in epst. 1Tes.5-23: Evrrei 4-12.si ar fi multe exemple de dat si din vechiul Testament . Dar asa ceva ? asa erezie inca nu am auzit.Daca nu te superi te rog cauta cartea fratelui pastor Mihai Grigor care se cheama La inaltimea chemari ,te rog citesteo toata ca te va lumina , nu mai da altora erezii, si inselaciune,nu alta da cine mai citeste din cei ce nu cunosc Cuvintul Lui Dumnezeu si chiar te vor crede .Am vazut ca in cele din urma cam te-ai bibait ca nici tu singur nu mai stii..

    • de-ar fi atât de ușoară discuția despre dihotomie și trihotomie. S-au scris tomuri de cărți pe acest subiect și sunt conștient. Nu sunt lucrurile atât de clare după cum le percepeți dumneavoastră. Într-o vreme tindeam spre trihotomie, dar după mai multe întrebări puse am ales dihotomie. Nu este unul din acele aspecte ce trebuie declarate erezii la fel cum divergențele escatologice nu sunt declarate răspicat eretice. Evident că cineva are dreptate și cineva nu, dar nici o parte nu spune clar că e 100% ca ei. 1 Tesaloniceni 5:23 nu este de ajuns din păcate. Puteți citi comentariul lui Wayne Grudem asupra acestui subiect în teologia sa sistematică.

    • dani spune:

      frate Pavel nu prea stiti sa reactionati, poate mai cititi si d-voastra ceva carti despre cum se vorbeste cu oamenii, mai ales cand intrati pe domeniul lui privat. numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s