Goana după membralitate (2)


Pe lângă goana după membri, am mai observat și goana după membralitate. Pentru a ajunge la un scop anume, o persoană folosește orice mijloc. E gata să imite orice atitudine sau comportament creștinesc pentru a-și primi premiul. La fel fac și animalele, îndeplinesc orice giumbușluc pentru a-și primi gustarea. Instinctul nu și-l pierde însă niciodată și la momentul oportun mușcă mâna (dacă nu și alte părți) care îl hrănește.

Unul din scopurile oamenilor ce fug după membralitate este căsătoria. Unui băiat (de obicei) îi cade cu tronc o fată din biserică. Încearcă să-i cucerească inima, dar nu reușește, ea încă are picioarele pe pământ. Nu-i acceptă avansurile pentru că nu e membru în biserică și nici măcar nu e vizitator al comunității eclesiale. Așa că respectivul e gata să simuleze tot ceea ce i se cere pentru a cuceri inima fetei. Începe să vină duminică de duminică la biserică, și seara și dimineața, chiar și în cursul săptămânii. Vrea chiar să meargă la acele întâlniri la care ia parte cea care i-a fermecat inima. După câteva luni se hotărăște să înceapă cateheza și în mai puțin de un an e și botezat. Acum, fata se poate îndrăgosti de el și se poate gândi la căsătorie. Oare?

Am auzit de astfel de cazuri. După căsătorie, respectivul nici n-a mai vrut să audă de biserică. Cărui animal i-ar mai plăcea de dresor dacă ar avea acces direct la cutia cu biscuiți?

O altă situație are în vedere tot căsătoria. O anumită persoană (de obicei tânără) a crescut în biserică, dar, pe bună dreptate poate, nu s-a botezat. Duhul Sfânt nu i-a schimbat viața, iar el e sincer cu sine și cu biserica fiind conștient de acest adevăr. Această persoană se îndrăgostește și după o vreme începe să se gândească la căsătorie. Nu poate însă în biserică pentru că nu este membru. Așa că face pasul pe care îl așteptau părinții și biserica de mult: spune că vrea să se boteze. N-o face din motive spirituale, ci din rațiuni personale.

Astfel de motivații nu trebuie încurajate. Botezul trebuie să aibă ca singură motivație mărturia publică a conștiinței deja curățite. Este de datoria păstorilor și a comitetului să caute să înțeleagă motivația candidatului la botez pentru a ști dacă o astfel de persoană trebuie botezată sau nu.

E greu însă să poți cunoaște mintea și intențiile omului. Simularea nu este niciodată ușor de depistat. Până și apostolii au luat decizii greșite în privința unora dintre cei pe care i-au botezat. Asta nu înseamnă că păstorii și comitetele trebuie să conteste intențiile fiecărei persoane, ci doar să se uite la viața și roadele acelei persoane și să ia decizia motivați de cerințele Scripturii și de nimic altceva.

Acest articol a fost publicat în Biserică și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s