Sute de copii handicapați au fost diagnosticați ca fiind „irecuperabili.” Erau aduși în lagărul din Cighid. Acolo mureau fie prin înfometare, fie din cauza bolii. Mâncarea le era pusă pe jos alături de fecale. 137 au murit în doi ani și jumătate. Toate acestea au fost schimbate când a căzut comunismul. Nu a mai murit nici măcar un copil după ce conducerea „lagărului” a fost preluată de doctorul Oarcea.
Vreo diferență între comunism și nazism? Da, comuniștii nu-i omorau prin gazare pe handicapați, îi lăsau să moară „de moarte bună.”
Beni Cruceru 
…..Cum……..putem……trece mai departe???…………