Mulți se întreabă de ce Dumnezeu permite ca răul să se întâmple într-un mod atât de crud în lume. De exemplu: 16.000 de copii mor în fiecare zi din cauze legate de înfometare. El nu pare să intervină în istorie, ci doar stă pasiv, fără a interveni. De ce nu intervine? Da, vă propun să meditaţi la melodia unui netăiat împrejur, la versurile unei limbi şi gândiri păgâne. Probabil că versurile s-ar înscrie la „cum ar fi”-ul lui Adrian Iosif de AICI. E de gândit că un păgân emite idei şi întrebări precum:
Dumnezeu ne-a lăsat să ne facem de cap?
sau
Pe Iisus l-au facut Superstar
Pe Dumnezeu l-au tiparit pe dolar
Religia e marketing de razboi
Oamenii-si fac cruce dar privesc in gol
Oamenii nu sunt orbi. Văd atrocităţile şi manipulările care sunt realizate în numele lui Dumnezeu sau al religiei.
Tema centrală a melodiei este că Dumnezeu este transcendent şi nu se implică în frământirile lumii. Nu sunt de acord cu asta, deşi într-o oarecare măsură este valabil. Dumnezeu i-a lăsat pe unii în voia minţii lor până la o vreme.
Nu sunt de acord nici cu faptul că se spune că Isus nu mai vine. Din nou, lumea îşi pune aceeaşi întrebare ca în vremea apostolului Petru: „Unde este promisiunea venirii Lui?” (2 Petru 3:4)
Vă propun să meditaţi la versuri, deşi poate melodia vi se va părea ofensatoare unora.
În ce priveşte faptul că Dumnezeu ne-a lăsat să ne facem de cap, nu mă pot gândi decât la cuvintele apostolului Pavel adresate romanilor.
Iată ce spune Romani 1:
20În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
21fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat.
22S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;
23şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.
24De aceea, Dumnezeu i -a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.
26Din pricina aceasta, Dumnezeu i -a lăsat în voia unor patimi scîrboase;
Beni Cruceru 
ce inseamna 16,000 de copii morti de foame pentru Dumnezeu…
Crezi că Dumnezeu e de vină pentru moartea lor?
Da! Eu cred ca Dumnezeu ii lasa pe oameni sa-si faca de cap, pentru ca El stie oricum ce este in capul fiecaruia si ce avem de gand sa facem. Asta nu inseamna, bineinteles, ca Dumnezeu nu controleaza ce se intampla in lumea asta; atunci cand va zice El „Taci, fara gura!”cu siguranta se vor termina toate….si noi!
Istoria este condusa de Dumnezeu de la un capat la altul. Nimic nu-l surprinde pe Dumnezeu, nici chiar cele 16.000 de fiinte care mor. Insa in cursul istoriei Dumnezeu actioneaza in doua feluri: direct (adica se implica si aduce la indeplinire evenimentele) si indirect (adica pur si simplu le lasa sa se intample). Insa Dumnezeu este responsabil de ambele. Nu inseamna ca Domnul gaseste placere in a vedea copii suferind. Sincer cred ca este mai oripilat decat noi la vederea lor. Trebuie totusi sa ne aducem aminte ca atunci cand Fiul Sau murea pe cruce, ar fi putut sa intervina si sa opreasca tot. Si totusi nu a facut-o. In aparenta la fel de pasiv ca si in cazul celor 16.000, si-a intors privirile la acea scena cumplita cand Fiul Sau suferea de mana pacatosilor, ca mai apoi acest lucru sa constitue de fapt implinirea lucrarii de mantuire a omenirii. Desi toata lumea se intreaba de ce lasa sa moara 16.000 de copii zilnic de foame, putini isi mai aduc aminte ca acelasi lucru s-a intamplat la cruce cand ‘Dumnezeu l-a parasit pe Dumnezeu’ (L Blaga).
Pe de alta parte imi aduc aminte de un om din Biblie care a incercat si el sa patrunda misterul suferintei omenirii, fiind la un pas sa-L acuze pe Dumnezeu. Ca raspuns la inevitabila intrebare ‘de ce’ care-i macina de atunci incoace pe toti oamenii atunci cand vorbim de suferinta umana, Dumnezeu ii arata lui Iov universul, si-l provoaca sa-i patrunda misterele. Acesta este descoperit ca fiind un nestiutor, un om care nu are capacitatea de a intelege lumea palbabila, si pricepe ca pt acel ‘de ce’ nu poate fi raspuns pe care el sa-l priceapa. Sfarseste prin a spune: Am vorbit ca un nebun despre lucruri care sunt mai presus de mine. Mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in sac cu cenusa. Cred ca asa ar trebui sa facem si noi !
Astea sunt problemele care le discută mult Phillip Yancey. Se vede că-l citeşti. Pentru mine nu e greu să accept aceste lucruri, dar pentru aceia care nu-l cunosc pe Dumnezeu este la fel de greu de acceptat cum ne este greu nouă să acceptăm predestinarea (ştii că nu sunt în totalitate de acord). Lui Iov i-a fost greu să accepte. Şi oamenilor de astăzi le este la fel de greu să accepte suveranitatea lui Dumnezeu (în fond, cu asta avem de aface)
„Universul este o mașina de fabricat suflete și o parte din acest proces consta în învățarea , maturizarea și creșterea noastră prin experiențele dificile, solicitante și dureroase.Scopul vieților noastre în aceasta lume nu este comfortul, ci pregătirea și instruirea pentru veșnicie. Scriptura ne spune ca pana și Isus „a învățat sa asculte prin suferința”- și dacă acest lucru a fost valabil pentru El, de ce nu ar fi chiar mai mult pentru noi? ” Lee Strobel