După prima seară de colind…


M-am bucurat mult să îi văd pe unii frați pe care nu-i mai văzusem de mult. Mulți dintre cei în vârstă au văzut mai multe fețe tinere „pe viu” decât au văzut probabil întregul an. Mare anomalie și aceasta, numai păstorul e responsabil să-i viziteze pe bătrânii bolnavi? Oare noi tinerii n-am putea?

Vă mai aduceți aminte de fratele Floricel despre care am scris AICI? Am avut ocazia să-l colindăm și pe dânsul. De cum ne-a deschis fața a început să-i radieze de bucurie. Am avut ocazia să o vedem și pe soția dânsului care e bolnavă de diabet, imobilizată la pat și oarbă. Ne-a primit în lacrimi deși nu ne putea vedea. Ne-am rugat împreună cu dânsa și cu soțul. Bucuria mi-a fost umbrită de acest moment, dar n-am putut să nu zâmbesc în sufletul meu știind că dânsa a hotărât să-și încredințeze viața în mâna Domnului deși mai bine de 40 l-a avut pe soț alături pentru a i-l vesti pe Hristos și pentru a-l trăi.

Fie ca decizia dânsei să fie reală.

A fost într-adevăr o seară binecuvânatată.

 

 

Acest articol a fost publicat în Întâmplări. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s