Floricelele cresc în colț


Duminică, la sărbătoarea mulțumirii, am avut ocazia să-l revăd pe fratele Floricel. Slăbit, de curând descoperit cu diabet, apă la plămâni și multe altele, a venit la biserică pe propriile picioare șubrede mergând un km dacă nu mai mult. Mi-a mărturisit că genunchii nu-l mai țin așa bine, dar și-a dorit foarte mult să ia parte la părtășia frățească. Oferindu-se ocazia să adreseze cuvinte de mulțumire Domnului din moment ce era sărbătoarea mulțumirii, s-a ridicat și nu s-a plâns nici măcar odată.

Puteai vedea că este bucuros să fie împreună cu frații.

Mi-am adus aminte de valoarea pe care o dăduse părtășiei frățești în toată viața lui. Locuiește cam la 7 km de Slatina și cât a fost sănătos, până acum doi ani, era nelipsit de la biserică. În perioada comunistă mergea cu bicicleta aproximativ 30 de km până la Potcoava, cea mai apropiată biserică, pentru a asculta Cuvântul Domnului. Pe drum de țară, neasfaltat, drum pe care traficul cel mai mare în perioada comunistă era o cireadă de vaci dimineața și seara, mergea 60 de km dus-întors.

Uimitor!

Iar nouă ne este greu să mergem la biserică 2-3 km în orașul sau satul în care locuim. Asta pentru că nu apreciem părtășia frățească la adevărata ei valoare. 

Chiar și așa bolnav, vine să cina Domnului la fiecare început de lună.

Îl cunosc pe fratele Floricel de mic. Mereu a stat în colț, nu a ieșit în evidență. A fost un om de o smerenie exemplară care și-a trăit viața pentru a-l glorifica pe Dumnezeu. Așa și-a terminat și rugăciunea, râvnind pentru glorificarea lui Dumnezeu. Soția nu i-a făcut viața mai ușoară, l-a nesocotit pentru devotamentul său pentru Dumnezeu, dar el i-a rămas credincios și mulți ani a îngrijit de ea, de ani buni ea orbind din cauza diabetului.

Nu voi uita niciodată exemplul smereniei acestui frate. A fost o floare (un „Floricel” dacă vreți) în grădina Domnului ce i-a dat meritele cuvenite Grădinarului.

Nu știu dacă îl voi mai vedea în următoarea vacantă, dar știu că exemplul dânsului nu va fi uitat.

 

Acest articol a fost publicat în Întâmplări, Biografii și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Floricelele cresc în colț

  1. sunt peste 20 de km intre coteana si slatina

  2. Pingback: După prima seară de colind… | Beni Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s