Au trecut mai bine de 70 de ani de la holocaust însă urmașii celor ce au fost chinuiți acolo trăiesc. Imaginea aceasta m-a impresionat tare mult. Pe ruinele Auschwitzului triumfă viața, triumfă viitorul. Ironia sorții face că pe aceste ruine hitleriste este clădită amintirea celor uciși. Ei n-au fost uitați, Hitler însă n-a lăsat în inima nimănui dragoste pentru el, ultima fărâmă de iubire ce i-a fost purtată ducându-se în mormânt cu Eva Braun. Tot ce a lăsat în urmă a fost o Germanie distrusă și o lume răvășită de țelurile sale diabolice.
Nu știu cine au fost Samy Giacobbe și Modiano Lucia, dar să vezi aceste pietre puse în amintirea lor după zeci de ani este o dovadă de dragoste.
Această imagine mă face pe mine mulțumitor să știu că am alături de mine familia și n-am pierdut încă pe nimeni drag. Știu că va veni acea zi când voi primi vestea despre unul dintre bunici (sau poate alticineva, Dumnezeu știe), dar până atunci vreau să le prețuiesc amintirea vie ce n-am pierdut-o încă.
Beni Cruceru 