Cornilescu și NTR traduc greșit Psalmul 104:4/Evrei 1:7


Am studiat în ultima lună primele 2 capitole din Evrei și n-am putut să nu observ diferența dintre cele două traduceri „protestante” (dacă le putem numi așa) și original. Care este problema? Din TDC și NTR înțelegem că vântul și focul sunt făcuți îngeri și slujitori, pe când informația din original este total diferită.

În greacă (Evrei 1:7) lucrurile sunt foarte clare: îngerii sunt făcuți vânturi, iar slujitorii pară de foc (frază folosită de Nitzulescu pentru πυρὸς φλόγα):

ὁ ποιῶν τοὺς ἀγγέλους αὐτοῦ πνεύματα, καὶ τοὺς λειτουργοὺς1 αὐτοῦπυρὸς φλόγα.

Nu e loc de interpretare (v-o poate confirma orice profesor de greacă).

De remarcat că autorul cărții Evrei citează Septuaginta la fel ca în restul cărții.

Problemele de traducere sunt întâlnite la Psalmul 104:4. Cornilescu și NTR aliniază Evrei 1:7 la traducerea greșită a Psalmului:

Psalmul 104:4

Cornilescu: „Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.”

NTR: „Din vânturi Tu îți faci îngeri și din flăcări de foc-slujitori.”

Și Biblia de la Iași (sau Nitzulescu – 1921) traduce la fel Psalmul, dar corect în Evrei 1:7:

„Cel ce face vânturile trimeșii săi. Flăcările de foc servii săi.”

Evrei 1:7

             Cornilescu: „Din vânturi face îngeri ai Lui și dintr-o flacără de foc slujitori ai Lui”. 

             NTR: „Din vânturi El își face îngeri și din flăcări de foc – slujitori.”

             Nitzulescu: „Cel ce face pe îngerii săi vânturi şi pe slujitorii săi pară de foc.”

Textul evreiesc nu ar trebui să pună probleme, sintaxa fiind la fel de clară ca și greaca. Lucrul acesta ne este confirmat de interpretările rabinice date acestui text.

Dacă există îndoieli în privința traducerii, Septuaginta ar trebui să fie una din cele mai importante traduceri ce trebuie verificate. Făcând astfel, vei da cu siguranță peste Evrei 1:7 care citează direct din LXX (este schimbată persoana doar). În acest punct avem două surse ce ne confirmă traducerea: Septuaginta și interpretarea rabinică.

În timp ce studiam subiectul, am dat și peste textul domnului profesor Emanuel Conțac, observații asupra problemelor de traducere ce îmi confirmă îndoielile. Există oarece semne de întrebare asupra traducerii lui „pneuma” cu vânt sau duh, dar nu le vom discuta. Dacă vreți să studiați mai adânc, merită să dați o ocheadă peste această scurtă analiză a interpretării versetelor.

Interesant este că NTR și Cornilescu traduc atât Psalmul 104:4 cât și Evrei 1:7 identic, neținând cont de faptul că Evrei 1:7 este imposibil de tradus astfel.

Dacă lui Emanuel Conțac îi este greu să înțeleagă în ce mod a ajuns la această traducere Cornilescu, eu sunt aproape sigur din partea cui a venit influența. Oare cine sunt vinovații? Traducerile franceze, desigur!

Iată cum traduce Segond Psalmul 104:4:

„Il fait des vents ses messagers, Des flammes de feu ses serviteurs.”

Și mai intrigant este că Segond traduce Evrei 1:7 așa cum trebuie:

„Celui qui fait de ses anges des vents, Et de ses serviteurs une flamme de feu.”

Rezultatul este că cele două versete se băt cap în cap (Cornilescu și NTR evită acest mare problemă creând alta mai mică – modificarea textului). NIV recurge la metoda lui Segond, însă întrebarea rămâne cum de a îndrăznit Cornilescu să alinieze Evrei 1:7 la traducerea dată Psalmului 104:4? Oare nu a tradus din original?

Ei bine, odată ce a hotărât traducerea pentru Psalmul 104:4, Evrei 1:7 trebuia să se conformeze. Nu a fost singurul ce a făcut acest lucru, David Martin recurgând la aceiași metodă în traducerea sa franceză din secolul al XVIII-lea (prima ediție a apărut în 1707):

Car quant aux Anges, il [est] dit :„Faisant des vents les Anges, et de la flamme de feu ses Ministres.” (citatul este din ediția printată în 1744)

Luther, probabil sursa (răului) și influența primară, traduce la fel ca Segond și NIV, Psalmul fiind în contradicție clară cu Evrei:

Psalmul 104:4

„der du machst Winde zu deinen Engeln und zu deinen Dienern Feuerflammen;” (1912)

Evrei 1:7:

„Von den Engeln spricht er zwar: „Er macht seine Engel zu Winden und seine Diener zu Feuerflammen”” (1912)

Segond a fost cu siguranță influențat de traducerea lui Luther. Oare n-ar fi consultat un elvețian ce a studiat în școli germane (Strasbourg și Bonn) traducerea lui Luther pentru crearea propriei traduceri franceze? Era printre cele mai cu vază din Europa.

Traducerile lui Darby (să nu-i uităm și pe ucenicii lui care au muncit poate mai mult ca el) atât în franceză (1859) cât și în germană (1855 – Elberfelder Bibel) traduc atât Psalmul 104:4 cât și Evrei 1:7 așa cum trebuie, la fel ca și King James (1611).

Concluzia? Problema pornește de la traducerea Psalmului 104:4, dintre traducerile străine vechi, cea a lui Luther, cea a lui Martin și cea a lui Segond traducând greșit, diferit de Evrei 1:7 și Septuaginta. King James nu se află printre ele.

Îmi veți spune: în ce fel este atacată doctrina noastră prin aceste alterații? În niciun fel, ambele afirmații sunt la fel de valabile: Dumnezeu poate face din forțele naturii solii săi,  DAR datoria noastră este să rămânem credincioși față de textul sacru chiar și în traduceri.

Rezultatul este că primele două versuri ale următoarei cântări (ce o auzim foarte des prin biserici) nu sunt tocmai biblice, mai degrabă le numi cornilesciane:

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Critică textuală și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Cornilescu și NTR traduc greșit Psalmul 104:4/Evrei 1:7

  1. Pingback: Ciudățenii crezute de evrei despre îngeri | Beni Cruceru

  2. Ioan C. spune:

    Sinodala traduce asa: ” Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc” ( Psalm 103: 5), iar Evrei 1: 7 ” Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc”.

  3. Vaisamar spune:

    Beni, nu înţelege de ce consideri că traducerea din ebraică a Ps. 104:4 este greşită în traducerile moderne. Dacă luăm textul ebraic ca sursă pentru VT, atunci vom avea nişte mici „contradicţii” între VT şi NT, datorat lungii istorii a textului şi faptului că NT citează de multe ori din textul grec, nu din cel ebraic. Or, prin traducerea Bibliei ebraice în greacă deja avem un proces de interpretare a Scripturii. Nu cred că sunt juste formulări de genul „sursa răului este X”. Iar că Segond ar fi fost influenţat de Luther mi-e cam greu să cred. Segond ştia suficient de bine greacă şi ebraică pentru a traduce strict sub influenţa cunoştinţelor sale.

  4. Vaisamar spune:

    N-ar strica să faci nişte verificări mai atente înainte de a-i băga la talpa iadului (filologic) pe Luther. În versiunea 1545 Luther traduce aşa (pe placul inimii tale, dar incorect faţă de textul ebraic): „Der du machest deine Engel zu Winden und deine Diener zu Feuerflammen”.

  5. Vaisamar spune:

    Citez din volumul WBC: The clouds, wind, and fire (or lightning) of v 4 remind us of the theophanic descriptions at Ezek 1:4; Nah 1:3, 6. V 4 takes on new meaning as a quotation in Heb 1:7, basically from LXX, where predicate and object are reversed. This interpretation in terms of angelic mutability, which is put to disparaging use in Hebrews, is grammatically possible but contextually improbable (see W. L. Lane, Hebrews 1–8 [WBC 47A; Dallas: Word, 1991] 28–29).
    L.C. Allen, Word Biblical Commentary: Psalms 101-150 (Revised), Dallas, Word, Incorporated, 2002.

    • Iată ce afirmă Paul Ellingworth, scriitorul comentariului asupra cărții Evrei din seria NIGTC:

      The meaning of the quatation is amiguous in the MT; which may mean either:
      (a) who makes winds/spirits his angels/messengers…, or
      (b) who makes his angels into winds

      și din nou același lucru spus sub altă formă:

      The Hebrew text is susceptible of two interpretations: „He makes the winds his messengers and flaming fire his servants” or „He makes his messengers the winds and his servants flaming fire.”

      Prin urmare, avem două traduceri posibile. Să vedem ce teologi și traducători susțin topica „Dumnezeu face îngerii vânturi” (părerile sunt împărțite- Ellington, Allen și Lane merg pe cealaltă variantă):

      (continuarea citatului de mai sus) The LXX and the Targum Jonathan opt for the latter interpretation, thereby understanding „messengers” and „servants” as objects of the verb and „winds” and „flaming fire” as predicates (see Kistemaker, Psalms Citations, 23-24, 27-28; Schröger, Der Verfasser des Hebräerbrief als Schriftausleger, 57-58, 262.)

      Evreul reformat Franz Delitzsch explică întreaga problemă gramaticală și argumentele aduse în discuție, el personal înclină spre o varianta:

      Yet the now prevalent view, that the rendering of the LXX is a mistake, and that verse 4 ought to be translated „who maketh winds His messengers, and flaming fire His ministers”, is not so certainly true as expositors imagine, of whom no one has of late opposed it except von Gerlach, and no one carefully examined and tested it except Hofmann (Schriftb. i. 282), by whom it is rejected. And that with full right. For against this view may be observed, 1st, That it necessitates the combination of an object in the singular with a predicate in the plural number – He maketh a flame of fire His ministers – instead of saying He maketh lightning- flashes His ministers. This remark was already anticipated by Piscator, J. H. Michaelis, and others. Then, 2dly, oseh with double accusative signifies (according to Hofman) not the making a thing into something else, but the setting up or presenting as something. He renders accordingly: creating His messengers like winds, and His ministers as a flame of fire.

      Undoubtedly, indeed, oseh with double accusative may mean to make or exhibit as something, so that we might render the sentence either way, „making winds His messengers”, or „making His messengers winds”, without doing violence to the language.

      But this is all that can be said. The idiom of the language would rather require khn or s’m with double accusative to express this sense; or if asah be emplyed, then that a lamed should be placed before the predicate. Oseh with double accusative does not mean to make into something, but to make out of something, so that we should have to render the clause either making winds of His messengers, or making His messengers of winds. The latter rendering, if we must choose between the two, is undoubtedly the right one. That which is logically the second accusative after oseh, denoting the material ex qua, may be either placed first, as at Exodus 25:39, 30:25, or second as here; compare Exodus 37:23, 38:3 and especially Genesis 2:7.

      Spre deosebire de Lane, Jamieson, Fausset și Brown afirmă opusul în comentariul lor la fel de fermi ca acesta:
      The translation, „maketh winds His messengers, and a flame of fire His ministers (!),” is plainly wrong. In the Ps 104:3, 4, the subject in each clause comes first, and the attribute predicated of it second; so the Greek article here marks „angels” and „ministers” as the subjects, and „winds” and „flame of fire,” predicates…

      Cel mai convingător argument al lui Delitzsch mi se pare cel privitor la acord. Ți se pare că sună corect „El face din flacără de foc slujitori”? Asta este implicația. Argumentul acesta ar trebui să stabilească traducerea potrivită, cea conformă LXX.

      Sunt perfect de acord că traducerile înseamnă interpretare, dar importanța traducerilor antice nu poate fi negată. Septuaginta (și altele, nu le amintim acum) a fost tradusă de evrei ce cunoșteau mecanismele lingvistice și aveau acces la Vorlage (nu înseamnă că toată Septuaginta trebuie luată drept bună, dar descoperirile de la marea Moartă i-au dovedit importanța). Prin intermediul lor putem observa înțelegerea textului de către evreii din primul secol d. Hr. și cele dinainte de acesta.Targumul Yonatan (se estimează că a fost scris în secolul I d. Hr.)păstrează topica Septuagintei. For what it s worth, Vulgata traduce folosind aceiași topică (mai puțin contează asta, vorbim de 3-4 secole mai târziu).
      În plus, interpretările rabinice din primul secol.

      PS: îmi retrag injuriile „gratuite” spuse la adresa lui Luther, aici am greșit, întrucât n-am rumeg prea mult ce-a afirmat.

  6. nevrednicul spune:

    Biblia de la 1688 Evrei 1.7.
    Şi adecă cătră îngeri zice:„Cela ce face pre îngerii Lui duhuri şi pre slujitorii Lui pară de foc”.

    Diaconul Coresi 1577
    Psalmul 103
    Fece îngerii săi duhure şi slugile sale focu aprinsu,

    Biblia de la 1857 – Evrei 1.7.
    Şi către Îngeri zice: Cela ce face pre Îngerii săi duhuri, şi pre slugile sale pară de foc.

  7. Claudiu Dobra spune:

    Dle. Cruceru ce original al Ps. 104 spune ceea ce spuneti dvoastra? Va intreb ca sa stiu si eu la ce text poetic faceti referire. Daca pentru dvoastra o traducere (fie ea si inspirata sau facuta de evrei) este mai originala decat textul scris de poet, atunci dialogul se poate opri aici. Dar daca nu, atunci de ce intindeti coarda spunand ca „textul original” spune altceva? Ati aruncat cumva o privire peste textul masoretic sa vedeti cum apare acolo? Ati facut cumva o analiza semantica a textului ebraic pentru a vedea relatia gramaticala dintre cuvinte (subiect, predicat, complement, atribut)? Aveti cumva impresia, senzatia ca Silviu Tatu (daca nu gresesc, el este cel care a tradus Psaltirea in varianta NTR) chiar nu a stiu sa traduca sau sa interpreteze acel pasaj?
    Care sunt argumentele forte textuale si exegetice la psalmul in discutie ca sa puteti afirma ca traducerile DC si NTR ar fi gresite? Faptul ca veniti cu cartea Evrei si cu LXX asta nu inseamna nimic, domnul meu.
    Este cunoscut in lumea teologica ca autorul epistolei schimba sau foloseste anumite traduceri cum sa-i mearga lui mai bine ca argument, ce sa mai vorbim despre LXX care si ea la randu-i schimba anumite cuvinte dandu-le sensuri noi textelor. Bunaoara, fara a ne departa de Psaltire gasim un alt Psalm citat in Evrei. Este vorba de Ps. 40:5 unde in MT, DC si NTR scrie „urechile mi le-ai strapuns”, in LXX „ureche mi-ai facut/ intocmit” (evreii n-au stiu ca ebraismul „a strapunge” in greaca nu se spune „a intocmi, a plamadi, a face”!?), iar in Evrei (eu inca nu am aflat de unde a iesit aceasta versiune) „trup mi-ai facut/ intocmit/ pregatit”. Nu cumva imi veti spune ca psalmistul David vorbea in acest poem despre inomenirea lui Cristos, iar NTR si DC nu au facut altceva decat sa distorsioneze intentia davidica, care reiese clar in textul septuagintic?!
    Exista uneori discrepante mari intre textul sursa (aici MT) si forma care apare el, sub forma de citat pe filiera septaugintica, la scriitorii nou-testamentari. Aceste diferente sunt uneori complementare, dar ele nu ne dau dreptul sa atacam o anumita traducere doar ca noua ni se pare ca asa ar trebui sa armonizam VT cu NT.

    • Domnule Dobra,

      Cred că toți folosim BHS. Argumentele mele le-am expus în comentariul adresat profesorului Emanuel Conțac (dacă ați avut răbdare l-ați citit pe tot). Greșeala mea a fost că n-am scris totul în articol. L-ați amintit pe fratele Tatu a cărui autoritate lingvistică văd că o respectați. Aici suntem de acord. Din acest motiv am discutat cu dânsul și prin e-mail și personal la vremea respectivă asupra acestui subiect. Dânsul mi-a spus că în momentul în care s-a ajuns la Psalmi deja se retrăsese din echipa de traducere a NTR din cauza unor dezacorduri. Înainte de a-i prezenta argumentele mele dânsul mi-a tradus versetul astfel:
      „Cel ce face mesagerii Lui [din] vanturi
      slujitorii Lui [din] flăcări de foc.”
      A adăugat următorul comentariu:
      „V. 2-4 reprezinta o strofa in care apare paralelismul gramatical cu mici si semnificative modificari. Verbul, cand apare, este la participiu pe pozitia primara. Exceptie randul doi din versul 3, care coincide structural cu versetul 4. In primele doua versuri (primul un cuplet, al doilea un triplet) apare un obiect cu prepozitie, in al treilea vers nu mai apare prepozitia dar trebuie subinteleasa. IN primul vers obiectul cu prepozitie apare in pozitia a treia. In versul doi (Ps. 103:3), obiectul cu prepozitie apare in pozitia a doua (in randul doi lipseste). In al treilea vers (Ps. 103:4) obiectul cu prepozitie ar veni din nou in pozitia a treia in virtutea unui aranjament chiastic. A se vedea ca obiectul cu pronumele posesiv nu primeste prepozitia in versul doi. Estetic nu da bine să se repete o tehnică daca toate celelalte nu sunt repetate. Verbul nu poate fi luat în calcul aici pentru ca pozitia primara este pozitia normala. Elipsa verbului din randul doi al versului trei este dovada alterarilor de natura estetica.”
      Am căutat și o a doua părere, a profesorului meu de ebraică, Dan Botică, și dânsul a tradus astfel (a tradus și versetele anterioare pentru a nu scoate textul din context):
      „El (sau „Cel ce”, pt. ca verbul este la participiu) cladeste cu ape inaltimile sale
      El [cel care] aseaza/pune/face norii [ca pe un] car al Sau
      El [cel care] umbla pe aripile…? (cred ca ai omis un cuvant)
      El [cel care] isi face solii Săi din vânturi (nu as traduce cu „duhuri,” intrucat si celelalte metafore sunt inspirate tot din natura)
      Si slujitorii Sai din focul arzator.
      Traducerile fratelui Tatu și a fratelui Botică sunt asemănătoare. Ulterior am discutat cu fratele Tatu și i-am prezentat argumentele scrise în lungul comentariu adresat fratelui Emanuel Conțac și dânsul a fost de acord cu ele.
      În ce privește cartea evrei despre care spuneți că „autorul epistolei schimba sau foloseste anumite traduceri cum sa-i mearga lui mai bine ca argument” n-aș fi așa de slobod de gură să vorbesc despre un text inspirat de Dumnezeu. În cazul în care nu știați există variante textuale care să susțină traducerea autorului pentru Psalmul 40:5 și celălalt text problematic din Deuteronom 32:43 care are ca și susținere un manuscris de la Qumran. Vă recomand să citiți lucrarea de doctorat a fratelui Radu Gheorghiță ce o găsiți parțial e google books. Poate aceasta vă va lumina și vă va ajuta să priviți într-o lumină mai bună Septuaginta și să înțelegeți că problema poate fi chiar textul Vorlage ce l-a deținut autorul epistolei și comunitatea creștină din primul secol.

  8. Claudiu Dobra spune:

    NOTA: Uneori NTR nu traduce anumite pasaje (puteti vorbi cu Sorin Sabau – el a tradus Evrei – si veti afla ca varianta lui difera de cea care este publicata), care sunt citate, ci in dorinta de a armoniza textele (lucru pe care si dvoastra l-ati facut cand ati spus ca traducerea DC si NTR la Ps. 104 este gresita), au preferat varianta MT decat LXX. Sunt deacord cu dvoastra sa-i taxati in aceasta problema, pentru ca prin aceste mici modificari (esentiale, dealtfel) se pierde mesajul intentionat de catre autorul care citeaza sau parafrazeaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s