Dragostea își ține chiar și promisiunile nerostite, dar intenționate


Imaginați-vă următorul scenariu: ești logodit și mai ai câteva săptămâni până la nuntă. Te-ai gândit și răzgândit cu privire jurămintele pe care le vei rosti, dedicația pe care i-o vei face la restaurant, fiecare detaliu ți-a trecut prin neuroni. Gândul nu-ți stă decât la acea zi minunată. Însă, un telefon în noaptea târzie îți deranjează somnul când cineva, gâfâind, îți spune: „Logodnica ta a fost rănită grav într-un accident de mașină.”

Visele ți se dărâmă, nunta nu mai devine prioritatea ta, ci sănătatea celei căreia urma să-i promiți că o vei iubi toată viața. Ajungi la spital și afli că se află în operație. Stai ore în șir transpirând în zăduful durerii și-ți cureți mintea prin lacrimi de toate visele avute. Realitatea a fost alterată. După ore bune de operație, neurochirurgul iese și îți dă vestea: „Am reușit să stabilizăm situația ei, dar creierul i-a fost grav avariat. Șansele ca ea să-și revină sunt doar de câteva procente.”

Ce-ai face atunci? O vei lăsa în grija părinților, vei încerca să o uiți deoarece ființa ei nu mai este decât o umbră palidă a ceea ce a fost?

Gândește-te: peste doar câteva zile urma să-i promiți că o vei iubi „la bine și la rău, în sănătate și în boală.” Acum că boala a venit, ce vei face? N-ai promis, dar inteționai să o faci. Promisiunea fusese rostită de atâtea ori în minte. Inima ta, întreaga ta ființă o rostise celei pe care o iubeai. Acum, cea pe care o iubeai există, dar nu mai este aceeași persoană.

Chris Medina a trecut prin situația descrisă. Logodnica lui a ajuns aproape ca o legumă. El a ales să rămână alături de ea. Iată gândurile lui adunate în următoarele versuri:

Dragostea este retroactivă și prospectivă, dragii mei. Odată ce ea este născută, va iubi nu doar persoana pe care ochii o privesc în prezent, ci automat va iubi și persona care a fost. Mai mult de atât, dragostea va iubi și persoana care va fi, indiferent de circumstanțele pe care le va aduce viitorul, „în sărăcie sau bogăție, în sănătate sau în boală, la bine și la rău.”

Dragostea nu are timp. Ea există, dar nu este limitată de materie, timp sau spațiu. Ea în sine este o promisiune ce ne leagă de persoana ce ne împărtăște sentimentele până când moartea ne va despărți.

Dragostea trece dincolo de cuvinte, ea ține cont și de intenții, de dorințele încă neverbalizate prin promisiunile făcute în fața altarului pentru că dragostea este cea care stă în spatele cuvintelor rostite (nu pentru toți însă), ea este esența promisiunii rostite. Dragostea este promisiunea cea mai de preț de care nu te poți descotorosi ca de act civil.n

Acest articol a fost publicat în Biografii, Dragoste și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Dragostea își ține chiar și promisiunile nerostite, dar intenționate

  1. Pingback: An elephant faithful 100% – promisiunile și credincioșia față de jurăminte | Beni Cruceru

  2. Ioan C. spune:

    Dragostea e oarbă, căsătoria, însă, ne face să vedem lucrurile cât se poate de clar.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s