Cele 3 mântuiri – salvați, dar încă nu!


Biblia vorbește despre mântuire la timpuri diferite: trecut, prezent și viitor. De ce atâta diversitate, oare mântuirea nu e odată pentru totdeauna (am zice noi evanghelicii)? Ei bine, mântuirea nu se termină în momentul recunoașterii păcatelor și al pocăinței, ci continuă pe parcursul întregii vieți. De aceea, toate cele 3 timpuri sunt implicate.

1. Texte precum Efeseni 2:8 sau Tit 3:5 vorbesc despre mântuire la trecut. Acest prim pas se referă la momentul propriu-zis al mântuirii. Pentru mine s-a întâmplat într-o dimineață de 20 și ceva aprilie din 2004, singur în camera mea, plecat pe genunchi de povara păcatelor.

Pentru alții este vorba de zile, luni sau chiar ani. Nu, nu rugăciunea păcătosului garantează mântuirea, ci pocăința autentică, acea pocăință ce regretă păcatul și recunoaște în sângele lui Hristos iertarea păcatelor și rămâne în El păzind poruncile Lui după cum ne spune Ioan în prima sa epistolă. Pentru mine acest episod s-a întâmplat la trecut, am fost mântuit de sub pedeapsa păcatului.

2. Cel de-al doilea episod se întâmplă în prezent. Suntem mântuiți. Aici vorbim de restul vieții unui om mântuit, episod ce are loc din prezentul imediat al trecutului până în viitorul trecut al umanității. Nu doar că am fost mântuiți, ci suntem mântuiți, acest proces continuu și neîncetat fiind sfințenia.

Cred că sensul pe care îl capătă Fapte 2:40 este acela de sfințire, de punere deoparte: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”Versetul accentuează foarte clar responsabilitatea personală, datoria noastră de a ne separa de ce nu este sfânt. 1 Petru 1:16 întârește această afirmație, responsabilitatea devenind și mai evidentă.

Procesul continuu de purificare este arătat și de 2 Corinteni 4:16: „Dacă omul nostru din afară piere, totuși lăuntrul nostru este înnoit din zi în zi.”

Am ales traducerea NTR pentru că, spre deosebire de Cornilescu, este fidelă verbului aflat la timpul prezent și diateza pasivă.Nu doar că ne sfințim după cum spun primele două versete amintite, ci suntem sfințiți, ființa noastră este purificată și înnoită după chipul lui Hristos în fiecare zi a umblării noastre sub călăuzirea Duhului Sfânt. El ne-a înnoit, el ne înnoiește și tot El ne va înnoi. Prin sfințire, noi suntem mântuiți de puterea păcatului care este o realitate prezentă în trupurile noastre.

3. Mântuirea ne-a fost descoperită, ne este descoperită și ne va fi descoperită. 1 Petru 1:5 spune că noi suntem păziți „pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi.” În acest pas ultim vom fi mântuiți de sub prezența păcatului.

Așadar, în termeni teologici, am fost regenerați/justificați, suntem sfințiți și vom fi glorificați.

P.S. Interpretarea  aceasta am învățat-o în anul întâi și este destul de cunoscută în teologie. Din câte știu, James Akin, teolog catolic, susține această interpretare, dar nu cred că el este inventatorul.

Acest articol a fost publicat în Teologie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cele 3 mântuiri – salvați, dar încă nu!

  1. horvathliviu spune:

    Mi-ai adus aminte de unchiul John Stott.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s