Întrebările „cetățeanului turmentat” despre Autoritatea Palestiniană și ocupația Israelului: semnăm petiția pro Palestina sau nu?


Astăzi mi-am pus timp deoparte să studiez în detaliu problema dintre Israel și Autoritatea Palestiniană (AP) din moment ce prin bloguri „colcăie” dilematic părerile. Mai întâi de toate să stabilim partea politică și geografică a problemei, iar mai apoi să privim și la aspectele istorice.

AP este o organizație politică și administrativă fondată în 1994, având rolul de conduce Fășia Gaza și părți din Cisiordania (West Bank este un alt nume folosit pentru Cisiordania, a nu se crea confuzii între termeni, vorbim de același teritoriu). AP își duce o mare parte din activitate în Ram Allah (scris de cele mai multe ori Ramallah- înseamnă „dealul” sau „înălțimea lui Allah”). Orașul Gaza este considerat un alt centru, iar capitala oficială (spun ei) este Ierusalimul, cel de-al treilea loc sfânt ca importanță pentru musulmani. Pentru a vizualiza mai bine zonele vă arat o hartă:

Aceste două zone, Cisiordania și fășia Gaza, sunt teritoriile pentru care AP și toată lumea arabă (și nu numai) ce îi susține luptă. În Cisiordania trăiesc aproximativ 2,5 milioane dintre care 1 mil evrei și restul arabi. În fâșia Gaza locuiesc  1,6 milioane de oameni.

AP dorește să primească autonomie pentru aceste două teritorii și să formeze un stat autonom. Discuțiile sunt purtate la nivel înalt cu UNO și liderii lumii pentru luarea acestei decizii. Prim-ministrul israelian Yitzak Rabin vroaia formarea a două state, dar a fost asasinat în 1995 de un conațional extremist.

În ce privește istoria problemei, fășia Gaza și Cisiordania au fost cucerite de Israel în războiul de 6 zile (și înălțimea Golanului a fost cucerit tot atunci) din 1967 (acest video vorbește despre mărturiile extraordinare a unor oameni ce au luat parte la acest război) după ce statul evreu era pe cale să fie atacat de egipteni ca urmare a unei vești false primite de aceștia din partea rușilor cum că Israelul urma să atace Siria. Egiptenii s-au pregătit de luptă, trupe irakiene au aterizat în Iordan, sirienii și-a pregătit trupele de-alungul graniței. Israelul a început războiul cu un atac fulger pentru a fi sigur că mai are șanse să trăiască.  Atunci au câștigat teritoriile amintite și peninsula Sinai pe care au înapoiat-o Egiptului în 1979, acesta fiind unul din prețurile plătite pentru semnarea unui tratat de pace. Cam așa au ajuns aceste teritorii sub autoritatea evreilor până în ziua de astăzi. Dar totuși care era situația teritoriilor înainte de 1967?

Vă las acest video de 6 minute să vă lămurească de câteva dileme istorice și politice:

Cisiordania a fost cucerită de iordanieni în decursul războiului arabo-israelian 1948 generat de declararea și formarea statului evreu. Lucrurile au rămas așa până în 1967. Acesta este principalul motiv pentru care teritoriul are un statut aparte: populația arabă ce s-a format în decursul a 19 ani și a rămas acolo până în ziua de astăzi.

Aceasta este istoria recentă, dar ce spune istoria biblică?

Există 3 texte importante care vorbesc despre teritoriul dat de Dumnezeu israeliților. Cel dintâi text se găsește în Geneza 15:18-21. Teritoriul este cu mult mai mare decât cel deținut de israeliți astăzi (doar în timpul domniei lui Solomon a fost imperiul Israelian atât de extins): de la Nil până la Eufrat. Nu cred că este vorba de teritoriul pe care Domnul a intenționat să fie ocupat de israeliți. De ce cred asta? Pentru că Domnul se adresează lui Avraam și vorbește despre sămânța lui. Deși cuvântul este la singular, „se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți urmașii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv)” (notă de subsol NTR la Geneza 12:7). Este evident că Domnul se referă la toți urmașii lui Avraam când se referă la acest vast teritoriu. Teritoriul intenționat de Dumnezeu pentru ocuparea israeliților este descris în Numeri 34:12 cu promisiunea că va fi extins și mai mult (Exod 23:31). Cam așa trebuia să arate teritoriul lor:

Harta arată și teritoriul descris în Ezechiel 47:13-20. În toate cele 3 texte (4 chiar) cele 2 teritorii disputate sunt considerate teritorii israelite.

O să-mi spuneți că nu este un argument destul de puternic. Așa este, nu e. Vă rog totuși să vă gândiți ce ați face voi în locul evreilor. Ați renunța la un teritoriu atât de important ce poate determina siguranța sau chiar existența a 7,5 milioane de oameni? Lucrurile nu o să fie mai bune dacă este fondat un stat palestinian. Scopul acestui stat este să stea în coasta Israelului pentru orice eventual atac. Cel puțin momentan Iordanul și Marea Moartă reprezintă o protecție naturală.

Sunt de acord că palestinienii din Cisiordania au parte de un tratament ostil și mulți dintre ei nu merită asta pentru că nu sunt teroriști, dar acesta este prețul pe care trebuie să-l plătească pentru semenii lor care sunt într-adevăr teroriști. Orice român poartă rușinea semenilor săi cerșetori. Mai știu că Israelul nu e ușă de biserică, dar luptă pentru supraviețuire. După cum spunea Netanyahu (sper să nu-l confund), „dacă arabii vor lăsa armele jos, va fi pace; dacă evreii lasă armele jos, vor dispărea.”

Lucrurile nu vor sta mai bine odată cu fondarea unui stat palestinian, iar creștinii din Cisiordania nu vor avea parte de un tratament mai bun. Chiar dacă e stat mozaic, știu că ultraortodocșii fac presiuni asupra creștinilor evrei, cred totuși că semenii noștri creștini au parte de un tratament mai bun decât „grija” pe care ar primi-o într-un stat arab musulmano-totalitarist.

Dacă planurile Domnului implică distrugerea Israelului (Israelul are un loc în escatologia mea, asta înseamnă că nu sunt amilenist) se va întâmpla așa, dar personal refuz să semnez o petiție ce susține fondarea statului palestinian. De va vrea să fie, așa va fi. Fiecare are dreptul să aleagă ce-i votează conștiința, acesta fiind și motivul pentru care am ales să scriu acest post, crezând că îmi veți da ocazia să scriu fără să fiu acuzat. Emanuel Conțac
și Dănuț Mănăstireanu au acest drept așa că fac foarte bine că și-l folosesc. Nu e treaba noastră să-i judecăm într-o problemă care până la urmă nu este atât de mare, e vorba de o opinie. Voi, cititorilor, formați-vă o părere și votați după cum credeți. Other than that, peace!

Acest articol a fost publicat în Istorie, Politică, Studiul Scripturii și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Întrebările „cetățeanului turmentat” despre Autoritatea Palestiniană și ocupația Israelului: semnăm petiția pro Palestina sau nu?

  1. Pingback: Una în credință, nu și în opinii – râca evanghelică în problema israeliano-palestiniană | Beni Cruceru

  2. un oarecare spune:

    Beni, incercand pe cat posibil sa imi infranez sentimentul de revolta provocat de articolul tau, nu pot sa nu iti spun totusi ca „studiul” de mai sus este absolut ridicol, fiind compromis total din punct de vedere al obiectivitatii si croit (cred ca nu intamplator) pentru creiere sfertodocte, incapabile de o opinie proprie si obiectiva. Cu tot respectul pentru cartile sfinte si pentru religie (oricare ar fi ea), atunci cand invoci ca argument pentru suferinta crunta a palestinienilor faptul ca Dumnezeu a promis acel pamant evreilor e strigator la cer. Cu ce esti tu in acest caz mai bun decat un fanatic musulman care ucide in numele religiei lui? Cu nimic, asta e cert.
    Cu toate astea, iti acord circumstanta ca poate chiar nu ai habar despre ce se intampla in Palestina si tocmai de aceea iti sugerez sa citesti cum stau lucrurile, nu pe site-uri palestiniene (pe alea le poti suspecta, de asemenea, de lipsa de obiectivitate), ci pe cele ale israelienilor care se opun ocupatiei si care militeaza efectiv pentru pace. Gush Shalom (Peace Now) este o astfel de organizatie, poate cea mai reprezentativa si credibila – iti recomand calduros articolele lui Uri Avnery.
    Shalom!

    • 1. V-aș publica acest comentariu dacă v-ați da numele. Nu trăiți în anonimat.
      2. Sunt conștient de condițiile în care trăiesc palestinienii, n-am spus că duc o viață ușoară și că evreii cauzează greutăți civililor
      3. Măsurile luate de evrei sunt cauzate de dorința palestinienilor și arabilor de a-i distruge, iar lucrul acesta nu se va schimba niciodată. Între israeliți și arabi nu va fi niciodată pace. Dacă arabii vor renunța la dorința lor de a distruge Israelul, va fi pace. Dacă evreii ar renunța la măsurile lor de securitate, vor fi distruși.
      4. Dacă Palestina e recunoscută, arabii nu o să se oprească până nu cuceresc și teritoriul israelian (nu pot dovedi asta acum, dar dorința lor acerbă de cucerire este recunoscută – nu poți schimba mentalitatea a peste 1 miliard de oameni)
      5. Soluții care să împace ambele tabere nu există.
      6. Evreii ar putea îmbunătăți stilul de viață pe care îl oferă palestinienilor, dar nu o fac din răutate (pentru asta sunt de condamnat)

  3. un oarecare spune:

    Numele meu nu are nicio importanta, este optiunea mea sa nu il dezvalui.
    De altfel, nu am postat acel comentariu pentru a fi citit de altii si a contrabalansa argumentele tale, nu sunt naiv si am stiut ca nu il vei publica oricum sub un pretext oarecare.. de aici poate si pseudonimul „un oarecare”🙂 Cine publica un asemenea articol o face intr-un scop bine determinat si e de presupuss ca nu accepta o dezbatere publica pe subiect. l-am pus pentru ca am simtit nevoia unui dialog cu omul care vehiculeaza asemenea idei, pentru ca pur si simplu este peste putinta mea de a intelege cum cineva care se pretinde crestin poate gira prin asemenea idei crimele si abuzurile zilnice pe care le sufera palestinienii alungati de pe propriul pamant prin forta armelor. Sunt constient de suferintele pe care la randul lor evreii le-au suferit de-a lungul timpului, accept ca au nevoie de o tara a lor chiar daca modul in care a aparut e bazat pe crima, ok, toate astea sunt de domeniul trecutului.. dar oamenii aia trebuie sa faca pace si sa inceteze sa se omoare unii pe altii, cu atat mai mult cu cat si unii si altii isi justifica de multe ori crimele pe motive religioase.. o fac in numele lui Dumnezeu, ceea ce eu gasesc a fi cu adevarat abject. Dumnezeu e numai Unul, fie ca suntem crestini, evrei sau arabi, iar moartea inocentilor nu poate fi placuta Lui. Asta e convingerea cu care traiesc fara a fi nici pe departe un „habotnic” religios, ci doar un crestin nepracticant care crede insa in ideea de pace, justitie si egalitate intre oameni. De aceea m-a revoltat si ma revolta reactia ta, de aceea am si irosit 5 minute ca sa iti replic.
    Cu bine,
    Dragos

    • Dragoș, (Și numele meu mijlociu este tot Dragoș)

      Ca și tine cred în idea de pace, însă nu cred că fondarea statului palestinian este răspunsul. E părerea mea, sunt subiectiv, argumente sunt de ambele părți, neconcludente de asemenea de ambele părți. Nu sunt în totalitate de acord cu măsurile israeliților și cred că le poartă ranchiună palestinienilor, dovada fiind și felul în care gestionează apa. În astfel de cazuri cred că Israelul, dacă ar vrea, ar putea da dovadă de mai multă bunătate. Nu o fac, pentru asta sunt vrednici de acuzare.
      De ce nu cred că pacea va fi instaurată odată cu formarea statului palestinian? Pentru că arabii vor distrugerea Israelului și nu o să se oprească niciodată până nu-și văd visul împlinit. Probabil că mulți palestinieni vor să ducă o viață normală, însă conducătorii lor nu au ca scop primordial bunăstarea populației.
      Proba contrarie a spuselor mele (că pacea nu va fi instaurată odată cu fondarea statului palestinian) va putea fi verificată doar la câțiva ani după recunoașterea Palestinei (dacă va avea loc).
      Crime săvârșesc și evreii și palestinienii (arabii). Am auzit mărturii șocante de la români evrei (crimele din Itamar- Palestina- în care o familie – tată, mamă – 3 copii de 11, 4 și 3 luni- sunt strigătoare la cer – citește ce au avut de spus criminalii) și le-am putut observa și atitudinea lor față de arabi. Am cunoscut un iordanian (fost general de armată, politician acum) ce nu îi ura pe evrei (la fel și toată familia lui – erau creștini practicanți). Se poate. Cunosc evrei ce nu-i urăsc pe arabi. Din nou se poate și asta. Problema este că discuția este purtată la scară mică, ura la nivel național nefiind de oprit.
      Obiectiv n-am căutat să fiu în articol și să știi că nu-i acuz pe cei care susțin înființarea statului palestinian. Este vorba de o opinie așa că fiecare are dreptul să aleagă ce vrea.
      Convins pe cale rațională irevocabil nu voi putea fi de nici o parte pentru că ambele tabere greșesc. Orice tabără aș alege, mi-aș pune în cârcă și greșelile pentru că toți au o vină de purtat.
      Așa cum ți-am promis, public articolele pentru că ți-ai dat numele și mulțumesc pentru totul civilizat pe care am putut discuta. Sper că ai înțeles că nu încerc să scuz crimele evreilor și că sunt de acord cu ei doar pentru că au fost aleși de Dumnezeul Bibliei.
      Cu bine,
      Dragoș Beniamin

  4. un oarecare spune:

    Beni, sunt de acord cu multe din lucrurile pe care le spui. Stiu ca nu toti arabii ii urasc pe evrei asa cum nu toti evreii ii urasc pe arabi sau pe crestini si vice-versa. La randul meu am intalnit multi evrei, am prieteni evrei, oameni demni de toata lauda. La fel si cu musulmanii, cei mai multi mi-au lasat impresia unor oameni iubitori de pace si foarte ospitalieri. In esenta, eu cred ca toate cele trei mari religii monoteiste impart pana la urma un set de valori comune: respectul fata de oameni, ajutorarea celor slabi, compasiunea, credinta intr-un singur Dumnezeu, creator a tot si toate. Restul sunt detalii… dogmatice, eu nu le-am dat niciodata importanta. Cat timp respectam principiile de baza, putem trai linistiti alaturi unii de altii, fara probleme. Problema sunt minoritarii extremisti de ambele parti. Ura religioasa e o chestiune propagata de o elita conducatoare minoritara (atat in randul evreilor cat si al arabilor … si uneori si al crestinilor), doar pentru ca razboiul le profita si unora si altora, desi popoarele lor sunt cele care incaseaza suferinta. Crezi ca nu imi pasa de oamenii aia nefericiti omorati in somn? Am citit despre ei si m-am cutremurat. Imi pasa la fel de mult de copii din Gaza care mor nevinovati sub raidurile israeliene doar pentru ca o mana de nebuni arunca rachete spre Israel sau de fermierii din Cisiordania care isi vad livezile incendiate de fanatici zionisti. Sunt constient de toate astea si ii deplang pe cei ce nu vor decat sa isi duca viata in liniste. Dar motivul pentru care sustin crearea unui stat palestinian nu e legat doar de ideea de simetrie a formelor si de justitie pentru toti (care, apropo, cred ca e un deziderat al lui Dumnezeu), cred sincer ca numai asa majoritatea moderata a lumii musulmane va primi un mesaj indubitabil de pace din partea vestului. Sincer, nu vreau sa ajung sa traiesc nici eu, nici copilul meu o zi cand lumea araba, din ce in ce mai radicalizata din cauza razboaielor si abuzurilor vestului (vezi Iraq, Afganistan, Libia etc.), va rabufni impotriva noastra a tuturor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s