Orologiile de astăzi (n-)au un tic: tac


Câți dintre voi mai aveți în casă ceasuri mecanice? Dacă ați uitat ce sunt acestea, vă spun o caracteristică importantă a lor: aveau un tic-tac puternic și pătrunzător. T-I-C – T-A-C. Aceasta te făcea să conștientizezi că timpul trece, zboară, te lovește cu sunetul neiertător. Și mai interesant este că în orologiile din secolele trecute îți atrăgeau atenția după fiecare oră, fie că era noapte sau zi? Dacă există ceva ce am pierdut, acel ceva este importanța și valoarea timpului.

Astăzi, ne-am redus la tăcere orologiile. Le-am tăiat limba pentru că ne-am săturat de zgomotul lor. Le-am pus să ne arate numere digitale ca să nu mai avem imaginea de ansamblu.  Le-am îndepărtat numerele și am îndepărtat tic-tac-ul secundelor pentru a ne face pe plac dorințelor noastre. Le-am dezvoltat orologiilor acest tic: să tacă. Le-am făcut la fel de obișnuite ca pietrele și am uitat valoarea care stă în spatele acelor numere. Am folosit argumentul deconstructivist și-am zis: „Ce este un număr?”Am încercat să facem timpul relativ la fel ca lumea noastră. Ne-am spus: „Pot să fac din 7 un 3, iar din 2 un 9. Totul e doar un simbol pe care oamenii îl manevrează.”

Dar timpul, dragii mei, la fel ca și adevărul, nu este relativ. Nu vrem să ne spună că îmbătrânim, fiecare ticăit acționând ca un berbec de luptă ce lovește  porțile ADN-ului fiecărei celule. Ne credem invincibili, vrem să ni se spună că suntem nemuritori, dar ticăitul acționează ca o picătură chinezească asupra trupului nostru supus trecătorului.

Mai mult de atât, am redus ceasul la tăcere pentru a nu ni se mai aminti de valoarea timpului. Englezii nu uitau să-și amintească de efemeritatea lor. De aceea, ceasurile englești aveau, răspândite mai apoi și în țările vestice, aveau acel cuc gălăgios ce cânta la fiecare oră fixă sau ceasurile cu gong a căror sunet te speria cel puțin din oră în oră, majoritatea din jumătate în jumătate de oră, unele lovind la fiecare sfert de oră.

Pe bună dreptate proprietarii vroiau să le fie amintit că timpul zboară. De-asta și-au pus cuci care să zboare cu sunetul lor la urechi și să le șoptească: „A mai trecut un ceas din viața ta, ce-ai făcut în el? Ce-a rămas în urma lui?

Omului modern de astăzi nu-i mai este frică de timp. Ce este timpul se întreabă postmodernul de astăzi? Un simplu concept pe care-l manevrezi cum vrei, când vrei, cât vrei. Oare? Dragii mei, dați-mi voie să vă readuc aminte dacă ați uitat. Nu noi supunem timpul, ci el ne supune pe noi. El este cel care ne îmbracă în riduri și ne împodobește trupul cu osteoporoză, el este cel care ne strică reputația în ochii celorlalți când nu suntem punctuali. El este stăpânul nostru. Deși suntem înconjurați de atâtea ceasuri, la calculator, pe pereți, la mână, la telefon, având o precizie extraordinară, totuși întârziem. De ce? Am avea scuză dacă nu știm ora, dar noi știm mai mult de atât: știm minutul, știm secunda, dacă vreți avem la discreția noastră să știm chiar și milisecunda.

Suntem generația care are cele mai multe ceasuri și cele mai precise ceasuri la dispoziție și totuși întârziem. Uneori cu orele chiar. Vedem, dar nu auzim. Simțim, dar nu gândim. Poate ar trebui să ne întoarcem la acele ceasuri care cântau, care ne băteau la cap cu sunetul lor sâcâietor. Astăzi, gândim doar în materie de ore în cel mai bun caz, dar poate ar trebui să ne întoarcem la acele cuckoo clocks. Nu ne-ar strica o aplicație digitală. A cântat când s-a făcut și jumate. Am tresărit, speriat de ce se întâmplă, dar am conștientizat imediat: a mai trecut jumătate de ceas din viața mea. Astfel pot observa că timpul zboară și nu merge la pas cu mine.

Da, 30 de minute reprezintă doar 0.0000118102796674225% dintr-o viață de 70 de ani, dar întrebarea mea este dacă ești sigur că ai la dispoziție atâtea secunde. Dacă ar fi să mori mâine la aceeași oră, jumătate de ceas ar însemna 2.083333333333333%. Cum ți-ai investi acest procent dacă ai ști? Tic-Tac, Tic-Tac. Moartea vine ca o lovitură de tac, așa că n-am să tac și-am să-ți atrag atenția asupra acestui tic al tău de a crede despre ceasuri că tac. Chiar dacă orologiile de la calculatoarele noastre tac, ele tac și le fac. Și totuși timpul nu va tăcea, la judecata lui noi voi sta.

De ce mi-e dor de vechile orologii? Pentru că știau să ne cânte, să ne comunice și, dacă era nevoie, să ne sperie. Pe-atunci, ziua producea 24 de cântece, minutele mișcau 1440 de clinchete greoaie, iar sunetul cel mai des, tăcut, dar pătrunzător, aparținea secundelor. Cu loialitate, secundă după secundă, ceasul bătea de 86,400 în fiecare zi, 604,800 de ori pe săptămână, de 18,140,000 de ori în fiecare lună cu 30 de zile, de 217,728,000 de ori      într-un an, de 15 240 960 000 de ori într-o viață de 70 de ani, penultima ofertă a psalmistului.

Biruința nu se naște gândind la scară mare, în ani sau luni. Totul începe de jos. Dacă vrei să realizezi ceva fii zgârcit, fii avar, fii zgârie-brânză… cu timpul. Strânge cu dinții de el, nu-l pierde pentru că n-o să-l găsești la poliție și nici la obiecte pierdute. Nu-l omorî (după cum spun americanii) pentru că nu-l vei mai putea învia. Nici măcar trupul nu i-l vei putea găsi în cimit. Gândești la nivel mic, la nivelul secundei, lucrurile mari pentru a realiza lucruri extraordinare. Secunda e ordinară. Veșnicia e extraordinară. Dar lasă-mă să-ți spun ceva: doar trecând prin puținele secunde ale vieții efemere poți câștiga secundele eternității nepieritoare.

Acest articol a fost publicat în Gânduri, Timp și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Orologiile de astăzi (n-)au un tic: tac

  1. horvathliviu spune:

    Zilele astea citeam lucrarea lui Georges Florovsky „The Idea of Creation in Christian Philosophy”, si zicea ceva formidabil despre timp:

    „the world is created not in time, but rather with time. “The beginning of time is not yet time and not even the least particle of it,” says St. Basil — just as the beginning of the road is not yet the road itself, and again “the beginning, in effect, is indivisible and instantaneous (αμερες τι και αδιαστατον, in Hexaemeron, hom. 1, 6). St. Augustine was also emphatic on this point; procul dubio non est mundus factus in tempore, sed cum tempore; quis non videat quod tempora not fuissent, nisi creatura fieret? (Civ. Dei, i i; 6). The created world alone exists in time, as in a real succession or duration. The creation of the world therefore is the creation of time also. Yet, the created world can exist also in another manner, once it bad been created. This mode of existence is still inconceivable for us now. But, after the General Resurrection, suggested St. John Damascene, there will no longer be any succession of moments, of days and of nights, even for the creatures, but for the righteous there will be one eternal day, and for the wicked and condemned — one endless night (de fide orth. 2; 1). The sequence of moments, the temporal series itself, will have its last term. But, let us remember, the end of time will not be the end of the creaturely existence. This again is the Christian innovation. The temporal series had its first term. We can imagine this beginning of time only in a retrospective manner, by remounting the series of successions — this was precisely the method of St. Basil (Hexaem. 1; 6 — „ascending into the past”). And then, we come ultimately to the point at which we have simply to stop, or rather we postulate the halt. This is the absolutely first term of the temporal series, or the last of our mental retrogression. Before it, or beyond it, there are no terms at all, i.e. no terms or moments of the temporal series, because there was no time before the time begun. For time is precisely “the number of movement, estimated according to its before and after” (Aristotle, Phys. 4: 3). We cannot visualize this first beginning directly. Yet, we can visualize it by the contrary, by discovering and postulating the impossibility of infinite retrogression. It matters little, whether we can really measure the time elapsed since this beginning exactly in centuries or days. „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s