Răspunsul la această întrebare ne poate lumina perspectiva asupra avortului, fecundării în vitro și a clonării. Există 3 păreri majore în antropologia creștină pe care le vom studia pe rând:
1. preexistența sufletelor;
2. creaționismul
3. traducianismul
1. Preexistența sufletelor a fost susținută de Platon, iar dintre creștini Origen a fost cel mai important exponent. Susținătorii ei spun că sufletele noastre există în lumea metafizică înainte ca noi să ne naștem, iar la un anumit timp, stabilit de Dumnezeu, Creatorul trimite sufletul pe Pământ în ovulul fecundat și aflat în dezvoltare. Dr. Stephen Wellum aduce 3 obiecții:
a. Nu există vreo referință biblică în favoarea acestei teorii.
b. Noi nu avem cunoștință sau conștientizarea vreunei stări anterioare. Aș mai adăuga sentimentele deja-vu sau, pe românește, deja-fu, stări despre care zic unii că ar indica spre o preexistență de obicei considerându-se că este vorba de reîncarnare. Mai degrabă aș da vina pe inconștient și subconștient pentru aceste stări de deja-fu.
3. Nu explică problema păcatului adamic, felul în care noi am păcătuit în Adam. Dacă sufletul nostru exista înaintea păcătuirii, atunci noi nu suntem atinși. Desigur, cineva poate argumenta că odată sufletul în-trupat și în-betonat devine impur, dar această idee se apropie mult prea mult de gnosticism și filosofia elenă (stoicismul și nu numai) care spunea că trupul este rău, iar sufletul este bun. Dumnezeu nu face nici o distincție în Biblie în care să spună că doar trupul poartă păcatul strămoșesc, iar sufletul nu. Dumnezeu însuși ar trebui atunci acuzat de faptul că ne spurcă sufletele prin aceea că le în-trupează.
2. Ipoteza creaționistă susține că Dumnezeu crează fiecare suflet în parte nemediat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu se implică în fiecare concepție, iar orice persoană își datorează originea actului creator direct al Stăpânului Universului. În cartea sa de teologie sistematică, Berkhof spune:
the soul was created first in separation from the body and then polluted by being brought in contact with the body which would seem to assume that sin is something physical. It may simply mean that the soul, though called into being by a creative act of God, yet is pre-formed in the psychical life of the fetus, i.e. In the life of the parents, and thus acquires its life not above and outside of, but under and in, that complex of sin by which humanity as a whole is burdened.
Argumentele în favoarea acestei ipoteze spun că felul în care a fost creat sufletul lui Adam este modelul ce a fost păstrat pentru fiecare ființă umană de după el. Versete precum Ecl. 12:7, Isaia 42:5, Zaharia 12:1 și Evrei 12:9 sunt amintite pentru a susține că trupul este o substanță diferită de partea imaterială a omului și că are o origine diferită.
Susținătorii creaționismului sufletelor atacă teoria traducianistă spunând: dacă această ipoteză este adevărată, atunci „componenta” imaterială a lui Hristos a „derivat” din descendența umană. Dată fiind legătura dintre Adam și Isus, înseamnă că Isus a moștenit și păcatul. Această concluzie este în contradicție cu Scriptură așa că nu poate fi adevărată. Prin urmare, ipoteza creaționistă este adevărată.
3. Traducianismul spune că Dumnezeu crează sufletele în mod mediat, nu imediat ca în cazul creaționismului.
Va urma (mâine sper)
Beni Cruceru 
Salut Beni,
Ştim că Origen a fost tributar filozofiei lui Platon. În Platon găsim ideile care le cobbaţi aici: istoria e ciclică, şi că ciclurile astea se aplică şi în cazurile vieţii şi morţii; doctrina independenţei sufletului de trup, că sufletul contemplă Ideile, care sunt eterne, fără schimbare şi simple; că sufletul e de aceaşi natură cu aceste Idei. Că sufletul e Nemuritor. De citit cartea lui Oscar Cullmann, despre Nemurirea sufletului şi invierea mortilor!
S-ar putea găsi şi pasaje care să ne ducă la interpretările lui Origen:
“pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă;
7 pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat.” (Eclesiastul 12:6-7 )
,,Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel:
,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.„
(Ieremia 1:4-5 )
Aceste versete ne vorbesc despre existenţa noastră înainte să fim creaţi. Şi Pavel vorbeşte despre asta.
Încă nu am avut timpul și dispoziția să scriu despre traducianism.
Despre textul din eclesiastul putem spune foarte spimplă că întoarcerea duhului care vine de la Dumnezeu se referă la oferirea mediată, adică dată prin strămoșii noștri, de la Adam la Set ș.a.m.d. până la Beni și Liviu. Un verset ce poate contra-argumenta ecl 12:7 este Geneza 5:3:
La vîrsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i -a pus numele Set.
Set este născut după chipul și asemănarea lui Adam, a tatălui său. Cu siguranță această frază „chip și asemănare” se referă atât la partea materială cât și cea imaterială în cazul lui Adam, deci și în cazul lui Set. Astfel, chipul este transmis din tată în fiu, deci există o distorsionare a acestuia odată cu îndepărtarea de original. Cel de-al doilea Adam restaurează, după cum susține apostolul Pavel în Romani și mai târziu și Augustin, chipul lui Dumnezeu în noi, aducându-ne ad fontes.
În privința versetului din Ieremia putem da „vina” pe omnisciența lui Dumnezeu. Nu înseamnă că sufletul lui Ieremia exista înainte de a fi conceput trupul. De fapt, întocmirea o consider holistică, fiind vorba de întocmirea sufletului cât și a trupului.
Eu am auzit o din gura unui teolog cu nume ca sufletul e intocmit inainte de trup. Oricum, o poti interpreta si asa. Fiecare interpretam Scriptura cu traditia care ne-a format. Origen a fost crescut in platonicism.
Materialul nu implică crearea de duh. Nici duhul nu implică legarea de material.
Însă omul este material şi are duh. Duhul înseamnă că este pus în material. Dacă este din afara materialului este însă fără de timp. Poate de aceea este greu de imagina ce înseamnă asta.
În acest sens ferirea de a face copil este la fel de gravă cu avortul. Deşi avortul este crimă. Când veţi avea copii veţi vedea. La 4 săptămâni de la zămislire are coaste, coloană, cap şi mânuţe. Şi vorbeşte cu tine prin semnele sale. Şi când auzi că poate fi omorât îţi vine să fugi în pădure de lumea asta nebună.
Încercarea de a demonstra că omul la 4 săptămâni sau la 1 secundă de la zămislire are sau nu suflet este contraproductivă. De exemplu evreii pe vremea lui Hitler nu puteau realiza o demonstraţie legislativă sau filozofică că lagărele constituie genocid. Aşa nici dvs nu veţi putea demonstra ceva câtă vreme legea se îndreptă către control demografic. Nu putem decât să ne unim şi să strigăm în lume despre omorul celor 20 de milioane de copii avortaţi de la revoluţie încoace. Decât să strigăm de moartea copiilor fecundaţi dar eliminaţi de pilulele contraceptive (ele nu împidică ovulaţia aşa cum apare în reclamă). Şi aceşi copii mor şi sunt eliminaţi din trupul mamelor poate chiar în biserică la liturghii când se face jertfa fără de sânge!
Iisus ca persoană treimică există din veci. El este cel care modelează lumea la porunca Tatălui şi care trimite Duhul Sfânt să plinească de viaţă pământul. Iisus există din veci în veci dar se deşartă pe sine în trup de om în mijlocul timpului şi al pământului.
Sfântul Ioan Botezătorul este anunţat de înger înainte materializare.
Şi mai sunt şi alte exemple de naşteri anunţate dar e târziu şi am poluat poate prea mult blogul dvs.
Doamne ajută!
La ce va foloseste sa va incercati rationamentul cu lucruri care in mod evident nu pot fi cuprinse rational? Vanitas vanitatum et omnia vanitas.
Ei bine, răspunsul la astfel de întrebări pot determina acceptarea avortului sau nu. Norman Geisler, un bine cunoscut apologet creștin chiar și la noi în țară acceptă avortul pe baza că cea ce este în proces de creștere în pântece nu are încă suflet. Merită să ne punem astfel de întrebări? Eu spun da. În plus, apar alte probleme dacă acceptăm preexistența sufletelor.
PS: Vă spun bun venit pe blog.
Oamenii aceştia nu se pot numii creştini. Ci poate creştini răi. Care îndeamnă la păcat prin justificarea falsă a acestuia.
Uitaţi. Eu mă numesc un apologet creştin şi propovăduiesc curvia. Ce ziceţi mai sunt un bun creştin?
Sf. Ioan Botezătorul (pe care îl serbăm azi) a fost anunţat înainte de concepţie. Sfântul a săltat în pântecele Elisabetei. Deci are sau nu suflet?
Să vă ajute Dumnezeu să faceţi copii.Şi când soţia va merge la control, la 4 săptămâni de la concepţie veţi vedea, inima, coastele, mâinile şi capul copilului.
Aţi văzut un copil avortat la 2 luni? Sfîrtecaţi. Rupţi. Mâini cu degete. Jumătăţi de cap. Maţe. Picioare. Dar unul întreg aruncat în gunoi aţi văzut?
Dacă aţi văzut leproşi să vedeţi şi un prunc ucis în burta mamei. Este mai rea lepădarea de prunci decât groaza leprei.
Cum poţi să spui că omul nu are suflet? Asta este crimă!
Sclavul nu are suflet. Negrul nu are suflet. Galbenul nu are suflet. Pieile roşii nu au suflet. Protestanţii nu au suflet. Catolicii nu au suflet. Ortodocşii nu au suflet. Oamenii nuj au suflet. … Unde ajungem?
Eu nu sunt de acord cu avortul, să nu mă înțelegeți greșit. În răspunsul dat am dat un exemplu pentru care avem nevoie de abordarea unor subiecte ca cel mai de sus.
În ce privește preexistența sufletelor, eu nu cred în ea, ci informația cu privire la nașterea lui Ioan sau Ieremia o pun pe seama preștiinței lui Dumnezeu. Nu este nevoie de ceva ca să existe pentru ca Dumnezeu să-l cunoască, nu?
Personal, cred că în momentul în care acea materie produsă dintre unirea ovului cu spermatozoidul devine o viață umană ce nu trebuie omorâtă.
Şi noi ortodocşii credem cumva la fel. Dar nu în sens de viaţă. Ci de suflet. Dacă vă refereaţi la suflet atunci chiar gândim la fel.
Adică părinţii se unesc şi iubirii celor doi li se alătură Duhul Sfânt care toarnă o picătură de suflet nemuritoare.
Şi dacă tatăl şi mama sunt singuri, fără Duhul Sfânt ei vor avea doar o sarcină oprită în evoluţie. Adică doar un sac gol, fără om. Morula când se dezvoltă conţine toţi cromozomii viitorului om (sau oameni dacă sunt gemeni). Înainte de diferenţiere nu ştii dacă va fi un sac gol sau un sac plin. Adică aici se vede sufletul. Când nu este suflet în morulă, ea dezvotlă un sac gol şi ea este doar o bucată de mamă. Care nu ţine o altă viaţă în ea. Când în morulă este un suflet distinct de al mamei, atunci morula produce şi sacul şi noul om.
Astfel orice om de pe pământ apare cu şi la Voia Tatălui. Dacă Domnul nu vrea atunci oamenii nu pot face copii.
Omul are un suflet nemuritor. Acest suflet exista nemuritor exista din momentul conceptiei, sub umbrirea Sfantului Duh. Ce altceva ne mai trebuie? Restul e vorbarie. Mai ales cand subiectul nu e accesibil ratiunii, iar ceea ce ne este de trebuinta ne-a fost revelat. Iar despre ceea ce nu se stie trebuie sa se taca.