„What if God was one of us” este titlul unui cântec pe care l-am auzit anul trecut cântat la radio. Versurile pun niște întrebări legitime aș zice eu: cum s-ar comporta Dumnezeu dacă ar fi un simplu muritor? Oare am crede noi în El existența lui dacă s-ar îmbrăca într-un trup ca al nostru? Dacă El ar fi un străin în autobuz, un tip îndesat, un sărac lipsit de pat, cum l-am trata?
Bucuria noastră este tocmai aceasta: Dumnezeu chiar s-a îmbrăcat într-un cort ca al nostru și și-a părăsit slava. Dumnezeu s-a asemănat cu tipul sărac de la colțul străzii care n-are unde să-și plece capul, Dumnezeu a simțit ce este foamea ca tipul gras din autobuz cărui îi chorăie mațele. Dumnezeu a simțit cum este să fii părăsit ca și copilul ce stă inhalând aurolac în gara de Nord. Dumnezeu a devenit om, dar a fost lipsit de păcat. Și cine l-a băgat în seamă? Majoritatea l-au privit ca pe un muritor de foame. Și totuși El era pâine vieții. L-au acuzat că este născut din curvie, dar El era prințul neprihănirii, iar ei n-au știut. El, apa vie, a însetat pentru a ne scoate pe noi din mlaștina păcatului și să ne adape din El. Infinitul a devenit finit pentru ca să ne finiseze într-o operă de artă veșnică.
Versurile se încheie într-un ton sarcastic: cine l-ar suna pe Dumnezeu dacă ar fi om? Poate papa doar pentru că noi restul l-am uitat. În frunte cu cântăreața aș adăuga eu. Nu cred că ea a compus versurile, ci doar interpretează melodia. Mă uimește că poate vorbi cu atâta ușurință de bunătatea lui Dumnezeu. Poate de-asta bisexualitatea nu este nici o problemă pentru ea. Dar dacă am citi autori neprihăniți și asculta numai cântece interpretate de sfinți atunci baptiștii cred că nu și-ar învăța copiii poezii de Goga, ministru ce a persecutat aspru baptiștii în perioada interbelică. Nu știu cât din biblioteca voastră ar mai sta în picioare.
Iată că Dumnezeu ne învață și prin gura unor oameni care îl nesocotesc și-l necinstesc. Important este ca să-i dăm lui cinstea și slava, mulțumindu-i că a devenit unul dintre noi. El s-a făcut ca noi pentru ca noi să devenim ca El!-Athanasius
Beni Cruceru 
„Dumnezeu a devenit om, dar a fost lipsit de păcat. Și cine l-a băgat în seamă?”
Aş mai adăuga: „— Care anume lucru făurit aici, pe acest pământ, a izbutit să ajungă în cer?
Să ne gândim bine.
Mântuitorul, când se arată apostolilor după învierea din morţi, are trup nestricăcios, trup de slavă. Lui Toma care, atunci, îi cere dovezi tangibile, îi arată stigmatele şi-l pofteşte să pună mâna pe ele. Pe trupul de slavă, aşadar, se vedeau stigmatele.
Pe de altă parte, ştim că Mântuitorul S-a înălţat la cer cu acest trup, care purta semnele pironirii pe cruce — ducând prin urmare de-a pururi în cer şi ceva pământesc. Acest ceva scos din vremelnicie: stigmatele sale.
Iată singurul dar făcut de lumea omenească celor din înălţimi: amprentele torturii.
Se petrec şi se repetă oare semnele de groază în veci de veci? Aduc ele a bolid scăpat de sub gravitaţii, rătăcesc şi ele în spaţiu cu sinistra lor povară?”
Foarte frumoasă imaginea. Știți cine a venit cu idea inițial? Parcă am citit-o într-una din cărțile lui Max Lucado, dar nu sunt sigur.
N-aş putea spune cu exactitate, eu am citat din „Jurnalul Fericirii”, fără ca acolo să fie indicată sursa.