În prezența Domnului adânc afundat în hazna


Că tot sunt la capitolul cântece, unchiul meu m-a rugat să povestesc o întâmplare legată de cântecul „In the Garden”. Au auzit această istorisire de la David Howard Senior, fratele lui Elisabeth Elliot, soția lui Jim Elliot, cel care i-a fost o vreme coleg de cameră lui David Howard Senior. A fost un privilegiu de care am avut parte ca student la Emanuel. Ca unul care am citit 3 cărți scrise de Elisabeth Elliot despre viața lui Jim Elliot și Domnul s-a folosit de aceste cărți mult în viața mea, am apreciat fiecare moment petrecut împreună cu acest om sfânt al lui Dumnezeu.

Într-o sală mică, înghesuiți, fratele Howard ne-a povestit multe din experiențele sale ale altor frați din lumea întreagă, din America latină până în insulele singuratice ale Asiei.

O întâmplare ce mi-a rămas bine întipărită în minte a fost despre un frate chinez ce se afla într-o pușcărie din pricina credinței. Una din plângerile lui înaintea Domnului era că nu putea avea timp de părtășie în intimitate cu Domnul. În pușcărie era zarvă,zgomot, iar ca deținut nu alegeai tu ce să faci și unde să stai.  Pe deasupra, nu uitați că vorbim de China, cea mai populată țară a lumii. Așadar, a început să-i ceară Domnului să îi dea timp pe care să-l poată petrece singur cu El. Domnul i-a ascultat rugăciunea și l-au „promovat” la funcția de vitanjor: l-au pus să aibă grijă de haznaua pușcăriei. L-au ales pe el pentru că era creștin și s-au gândit că îi fac un rău înjosindu-l prin această slujbă. Munca presupunea desfundarea haznalei în fiecare zi pentru că se înfunda din cauză că era mică, iar pușcăria era suprapopulată.

Fratele nostru a privit munca aceasta ca pe o binecuvântare pentru că nimeni nu îndrăznea să se apropie de „biroul” lui (în care trebuia să stea o mare parte din zi afundat până la genunchi).Domnul i-a răspuns la rugăciune: acum avea parte de intimitate cu Dumnezeu. Nu s-a plâns, ci din contră, în fiecare dimineață când mergea la „birou” îi cântă Domnului o cântare ce spunea „mă duc în grădină singur”. Paznicii erau foarte mirați de bucuria lui și se întrebau cum de este atât de entuziasmat că trebuie să meargă în fiecare zi la hazna și să-și petreacă tot restul zilei printre excremente „leșinătoare”. Dar fratele nostru își făcea treaba plin de credincioșie cântând, rugându-se, recitând versete. Acum putea pentru că nimeni nu-l mai deranja.

Cântecul pe care-l cânta în fiecare dimineață aproape era o traducere în mandarină al acestuia:

Era bucuros. Avea grădina lui chiar dacă nu miroasea a flori și trandafirii nu erau plini chiar de rouă. Avea parte de intimitate și splendoarea grădinii o crea prezența lui Dumnezeu și nu deșeurile umane. Dacă de asta era nevoie pentru a sta în prezența Domnului, atunci acesta să fie prețul plătit.

Acest articol a fost publicat în Cântece și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s