Când o tumoare „recidivistă” te lovește subit


Ultimele săptămâni au fost intense pentru mine și Alina. Domnul a îngăduit ca draga mea soție să aibă parte de niște dureri abdominale cumplite a căror cauză nu știam care este.  În mintea ei rezona durerea trecutului și frica s-a înfiripat în inima ei plăpândă.

Totul începe cu 15 ani în urmă: la vârsta de 7 ani a avut o tumoare la ovarul stâng și durerea era asemănătoare. La acea vârstă a trebuit să i se extirpe tumoarea cu tot cu ovar. De data aceasta, durerea era la celălalt. Puneți-vă acum în pielea unei astfel de femei ce iubește copii nespus de mult… uitați-l pe soț, empatizați cu ea doar.

Durerea a persistat și am făcut programare la doctor, dar nu s-a putut mai repede de 4 zile. În acest timp, îngrijorarea și frica s-au adunat. Ce este? Care este cauza? Oare este tumoare? Oare a recidivat? Pe lângă toate acestea, durerea era cea care amplifica pesimismul și frica ei.

Fiecare noapte era un chin pentru că durerea creștea (nu degeaba spune psalmistul că seara vine plânsul). În cea de-a 4-a noapte de când durerea începuse nu a mai rezistat și, izbucnind în lacrimi, mi-a cerut să mergem la urgență. Am plecat (slavă Domnului că am avut o mașină împrumutată în perioada aceasta). Era 1 noaptea. Am ajuns și a fost preluată de asistentă. Timp de o oră jumătate i-au luat sânge și i-au făcut o ecografie plus o injecție intravenoasă pentru durere. Doctorul n-a putut să-i dea prea multe răspunsuri citind ecografia. A invocat diverse motive banale. Cred că a uitat să spună că nu citește decât pe bani. Doctorii ăștia (unii, nu toți) parcă ar fi niște aparate de cafea: bagi moneda, imediat curge cafeaua. Același principiu, numai că doctorii au buzunare.

Am plecat acasă, iar diagnosticul a fost colică apendiculară, aerocolie și, într-un final, apendicită acută, recomandându-i internarea la secția de chirurgie chiar în noaptea aceea. Nu știu dacă acesta nu e diagnosticul pe care-l dau pentru orice tip de dureri abdominale. Cu durere am așteptat încă 2 zile până la programarea la clinica privată.

Înarmându-mă cu iubitele mele cărți absolut necesare pentru examenul din ziua următoare, eu citind în sala de așteptare, iar Alina zâmbind și admirând copilul ce își însoțea mama gravidă, am intrat la doctor și diagnosticul a fost pus. Tumoare nu era. Era chist ovarian. I-a fost dat de urmat un tratament. Teama trecuse, dar nu în totalitate. Frica a persistat zile bune în inima Alinei. Obișnuiesc să-i spun când trec printr-o situație dificilă: „M-am căsătorit cu tine pentru a mă Alina.” Numele i-a fost predestinat. Și totuși, de data aceasta a fost rândul meu să o alin.

Climaxul acestei încercări a fost la două  zile după diagnostic. Sâmbătă seara, plânsul a venit pe aripile durerii. Stăteam neputincioși amândoi în pat. Ea plângea de durere, eu plângeam de durerea ei. Eram atât de neputincios să o ajut și nu o puteam alina decât ținând-o în brațe și lăsându-i lacrimile ce-mi mângâiau pielea să mă sfărâme ca un pământ ce a uitat ce-nseamnă ploaia și-așteaptă ca stropii să-i biciuiască crăpăturile ridate.

Te simți atât de mic în astfel de momente. Realizezi că nu poți controla  nici durerea, nici lacrimile. Totul este în mâna Domnului. În aceste momente frica se infiltrează chiar și în structurile subatomice ale sufletului și trupului tău. Tot ce poți face este să strigi. Țipi cu sufletul pentru că buzele nu o pot face din cauza lacrimilor ce se izbesc de maxilarul tremurând. În noapte, printre lacrimi, plângi cu sufletul și ți-l verși înaintea Domnului.  Îl rogi, îl implori. Și-n astfel de momente , frânt fiind, devii bărbat. Ești departe de mama și de tatăl tău care te-au îngrijit până atunci. Nu o mai ai pe mama lângă tine ca să-ți dea medicamentele, să-ți facă injecțiile, să facă tot ce știe ea mai bine ca să scapi de durere (nici nu vă închipuiți cât valorează să ai o mamă asistentă și pe deasupra foarte pricepută).

Un cămin nu poate fi zidit decât când tu, ca soț, ești frânt, când ești moale ca cimentul. Dumnezeu îl va întări mai târziu, dar pentru început te preferă moale, minuscul, smerit. Atunci ești modelat și abia atunci începi să înțelegi ce înseamnă viața de familie. Uneori simți că e o responsabilitate copleșitoare, ți-e frică, dar nu poți uita că n-ai voie să fugi din luptă. Trebuie să stai alături de cea căreia i-ai promis că o vei iubi toată viața, la bine și la rău, în sănătate sau în boală, în întristare sau în bucurie.

În clipe ca acestea (frumos cântec Bety. Bun de alinat sufletul) mai înveți empatia și ce înseamnă „plângeți cu cei ce plâng”, iar odată ce ai plâns cu cei ce plâng, fii sigur că vei învăța să apreciezi momentele în care poți râde cu cei ce râd.

În urmă cu două săptămâni pregătisem o predică despre Ghedeon. Ideea centrală era că Dumnezeu transformă frica în forță în situațiile limită pentru că El este Acela care le îngăduie. În perioada în care Alina a avut acele dureri am fost cuprins de frică. În clipele în care plângeam împreună singurul meu gând era oare ce va fi dacă Domnul mi-o va lua? Și sincer să vă spun, mi-a fost frică. Dar mi-am adus aminte că Dumnezeu îngăduie situațiile limită pentru a face să ne încredem în El și doar Dumnezeul nostru ne poate transforma frica în forță. Și așa a și făcut. Plânsetul mi-a fost transformat în rugăciune, îndoiala în încredere, frica în forță. Am predicat a doua zi această predică și perspectiva mi-a fost complet schimbată. Am empatizat cu Ghedeon și  am înțeles frica și situațiile limită în care Dumnezeu îl adusese. Dumnezeu îngăduia toate acestea pentru a sculpta adânc și permanent în caracterul meu.

Mâine mergem din nou la doctor. Chistul nu a dispărut, dar slavă Domnului că durerea s-a dus. Nu putem să nu ne gândim că dacă se va întâmpla ceva mai grav, probabil că nu vom mai putea avea copii. Și totuși, știu că Domnul este credincios și suferința și situațiile limită sunt pentru sfințirea sufletelor noastre. Domnul a fost credincios față de tataie și le-a dat un fiu după zece ani de căsătorie și 8 de rugăciune așa că și noi ne încredem în același Dumnezeu pentru că El a promis că va fi credincios și va binecuvânta până la a mia generație.

Această sesiune a fost cu mult mai mult decât o simplă sesiune academică. Dacă până anul trecut stăteam închis în citadela Emanuel și nu prea avea cu ce să mă lovească viața, în sesiunea aceasta, pe lângă examenele de la școală, am dat și examenele vieții. Încă le mai dau și sper să n-am vreo restanță.

Ceea ce fericirea nu m-a învățat, a făcut-o suferința. Am învățat s-o iubesc pe scumpa mea soție mai mult. Am învățat să stau mai mult lângă ea pentru că are nevoie de mine. Poate și de-asta Domnul a îngăduit să mi se zgârie CD-urile și să fac un blocaj lombar. M-a ținut mai mult acasă decât la bibliotecă pentru a sta alături de eași m-a ajutat să înțeleg mai bine suferința fizică a Alinei.

Am mai învățat că vasele nu trebuie spălate numai de soție. De asemenea, și bărbații pot pune masa, nu doar femeile. Cel puțin într-o ocazie, mâncarea mea a fost cel puțin la același nivel cu cea gâtită de Alina. Și ea a recunoscut-o: puiul la rotisor a fost delicios (de la Carrefour cumpărat, desigur :))

În sesiunea vieții, am învățat să te iubesc draga mea și încă mai am multe de învățat. Cu ajutorul Lui vor veni și altele mai grele. Nu uita, nu există remediu mai bun pentru firea noastră pâmântească decât suferința. E amară ca pastilele, dureroasă ca injecțiile, dar ne vindecă.

De ziua îndrăgostiților, îi mulțumesc Domnului pentru tine și pentru că a îngăduit să ne îndrăgostim și să ne căsătorim de tineri. Te iubesc mai mult ca ieri și mai puțin ca mâine.

Acest articol a fost publicat în Biografii, Gânduri și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Când o tumoare „recidivistă” te lovește subit

  1. Kovacs Laura Romina spune:

    Ma bucur atat de mult sa vad cum Dumnezeu lucreaza in viata voastra!Sunt sigura ca totul va fi bine chiar daca azi sau maine vi se va parea greu.Dumnezeu are planul Lui mereu,El stie de ce ingaduie unele lucruri,dar cel mai placut este atunci cand vine cu alinarea,cu rezolvarea,cand vine in ajutorul vostru ca sa iesiti biruitori prin aceasta incercare!Ma rog pentru voi,in special pentru Alina,si va doresc ca binecuvantarea lui Dumnezeu sa va insoteasca mereu!

  2. horvathliviu spune:

    Beni sunt de acord cu tine in ce priveste sistemul medical. Si eu lucrez in acest sistem, insa medicii sunt prost platiti. Un mesic pe terapie intensiva are 800-900 lei, deplorabil.
    Inchipuie-ti ca au si ei familii, si poate au avut norocul sa dea mii de uero pt studile de la medicina.
    A m fost si eu cu sotia la o clinica privata, si medicul de acolo i-a prescris medicamente in sarcina, medicamente care nu au studii pe gravide! bine ca eram in tema ca altfel era dezastru.

    Pt durere poti sa-i dai sotiei tale analgezice(daca nu e gravida, sau nu e alergica) sa nu stea sa rabde durerea. Sunt calmante pt durere orale sau injectabile, si gata cu durerea. Cauta un medic bun, profesionist pt afeciunea ei.
    God bless.

    • Te cred Liviu și știu cum stă situația: mama mea e asistentă medicală de mai bine de 30 de ani. Dar oare trebuie să recurgi la tehnici meschine pentru a face rost de bani? E o simplă întrebare de etică. Lași omul pe targă să moară că nu-ți dă bani? Nu vreau să generalizez pentru că sunt și destui doctori care își fac meseria cu sârguință și sunt vrednici de apreciere. E mult mai complexă problema. Nu știu cum stă exact treaba acum de când s-a introdus chestia cu chitanța pentru „ajutorul” oferit. Parcă s-a implementat ceva de genul acesta, nu?
      Mulțumim de sfaturi, a luat tratament și nu mai are durerea momentan. Cât a avut durerile a luat Chetonal, dar tot durea până își făcea efectul. O să vedem diseară cum au decurs lucrurile în urma tratamentului.

      • horvathliviu spune:

        Daca ia Ketonal, mai ales pastile, trebuie sa i dai si Omeran sau Famotidina. Astea o feresc pe sotia ta sa aiba dureri de stomac cauzate de antiinflamator(ketonal). Sau daca nu vrei s-o indopi cu medicamente, sa manance bine, ca un cosas.

        Ai dreptate in ce priveste etica. Oricat de ticalosi ar fi doctorii, eu inca nu am vazut un medic sa-l lasa in suferinti pe pacient pana nu contribuie. Si am lucrat in multe sectii, de la cardiologie,la ginecologie; oricum medicii vor sa plece, asta-i mai tine, speranta ca o sa lucreze civilizat.

        Inchipuit-ti ca noi asistentii aveam uneori un salariu de 2-3 ori mai mare decat un medic care a intrat in meserie. E anormal.

        • I-a dat Domnul poftă de mâncare de mănâncă mai mult ca mine. Au trecut 2 săptămâni de când nu mai are dureri și nu mai trebuie să ia pastile de dureri.
          Așa e, multe sunt pe dos pentru că trăim în Ainâmor.

  3. Un pacatos spune:

    Si la mine, eu spal vasele.

  4. Valeria spune:

    Pot sa simt alaturi de voi pentru ca si eu trec prin aceeasi frica ori de cate ori apare vreo durere si ma bucur pentru voi ca ati trecut ca niste credinciosi adevarati prin aceasta incercare.Pot sa spun ca aceea frica este binecuvantata, ma sfinteste si-mi mareste credinta. Ma rog ca Dumnezeu sa va insoteasca in toate zilele vietii voastra si sa va implineasca dorinta cu privire la copii.

  5. Pingback: 11 postări în Top 100 WP (15.02.2011) « România Evanghelică

  6. protulca spune:

    Beni şi Alina suntem alături de voi şi va susţinem în rugăciunile noastre. Suntem mulţumitori Domnului că ne slujiţi cu atâta drag, în biserica noastră.
    Fiţi binecuvantaţi de Domnul!

  7. George spune:

    Elizabeth si cu mine ne rugam pentru voi si pentru familia voastra.Fiti binecuvantati si fericiti caci Domnul ne pune credinta la incercare de nenumarate ori.Aveti grija unul de celalalt si rugati-va ca Domnul sa vegheze mereu asupra voastra.

  8. Pingback: 13 postări în Top 100 WP (16.02.2011) « România Evanghelică

  9. rebeca spune:

    dragilor, imi pare asa de rau ca a trebuit sa treceti prin durerea asta. nu-mi pot imagina cat de greu trebuie sa fi fost pentru voi si teama prin care ati trecut. si desi nu am suferit la fel de mult ca si ea, stiu putin ce inseamna o astfel de durere. cand am pierdut prima sarcina, nu mi-am imaginat niciodata cat de dureros poate sa fie. nici nasterea lui Jace nu m-a durut asa de mult. si stiu cat de neputincios s-a simtit david, si cat de speriat.
    ma rog pentru voi si stiu ca Domnul va va purta in bratele Lui si va va da mangaiere. si stiu ca El are planuri speciale pentru voi, „plans to prosper you, and not to harm you, plans to give you hope and a future.”
    va iubesc asa de mult, dragilor. tineti-ne si pe noi la curent cu ce se intampla cu voi.

  10. Beni, de cînd citesc pe net, aşa o declaraţie de dragoste nu am mai întîlnit. Nici nu mai ştiu dacă „recidivată” nu era mai corect decît „recidivistă”, din moment ce teama s-a dus şi bucuria v-a inundat pe amîndoi.
    Postarea ta este un exemplu pentru mulţi, chiar şi pentru mine, ajuns la bătrîneţe, de iubire pentru soţie, familie şi Dumnezeu.
    Voi, blogării din familia Cruceru, aveţi un sînge clocotitor. 🙂

    • Da, probabil recidivată era mai corect. Ambele variante sunt în dex.
      Slavă Domnului că tumoarea nu a recidivat, ci doar a fost o sperietură. Să dea Domnul să ne iubim cu toții soțiile așa cum și-a iubit El Biserica.

  11. Laviniu V. spune:

    Beni,
    Cred ca te inteleg foarte bine prin ce ai trecut cu sotia ta. Si asta pt ca exact in aceasta perioada trec si eu prin ceva asemanator. Ore putine de somn. Lacrimi multe. Rugaciuni. Tacere. Teama. Durere…De ceva vreme sotia mea are o durere continua in bratul stang si nu reusim sa i dam de cap, desi am fost la multi medici…si ca si voi, la urgente in miez de noapte.
    Iti dau dreptate in tot ce ai scris. Doar in durere inveti rabdarea. Aici se vede cat de firesc mai esti. Cand ajungi aici, fie te apropii mai mult de Dumnezeu, fie te indepartezi de El. Nu ramai la fel. In astfel de momente imi vin in minte acele cateva pasaje din Scriptura in care se vorbeste de credinta „Chiar daca…” (Iov, Daniel, Habacuc)
    Mult har!

    • Domnul să vă întărească Laviniu. Fie ca El să descopere cauza durerii și să o vindece la vremea Lui. Singura bucurie, dacă pot spune așa (nu că am fi masochiști), e că știi că încercarea lucrează caracter în noi, un caracter asemenea cu cel al lui Hristos. Domnul să se îndure de voi și să vă dea puterea să treceți prin toate.
      Mă gândesc că vă este foarte greu, tu ești la lucru, David are nevoie și el de foarte multă atenție. Să fiți binecuvântați cu putere și ție să-ți dea înțelepciunea să fii un sprijin pentru Vera când îi cade moralul.
      Mulțumim că ai împărtășit acest lucru cu noi și o să ne rugăm pentru voi.

      • Laviniu V. spune:

        Multumim de ganduri si de rugaciuni.
        Nu e usor, dar El ne cunoaste masura fiecaruia…si atunci cand nu intelegi de ce si cand nu vezi Mana Lui, te increzi in dragostea Lui.

  12. Rebeca spune:

    Va iubesc mult si ma rog pentru voi

  13. Pingback: Dragostea, fragilă cât o amintire | Beni Cruceru

  14. Pingback: Când o tumoare „recidivistă” te lovește subit | La început era Cuvântul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s