Când tata-i la volan…


Mă trec toţi fiorii posibili. Inima îmi bate în ritm cu rotaţiile roţilor, sudoarea curge în râuri, iar ţipetele concurează cu zgomotul produs de motor. O experienţă de neîntrecut. La început, cu cât depăşirile erau mai strânse şi periculoase, îmi venea să-l iau la întrebări: „De ce conduci aşa, tată? Nu-ţi pasă de suferinţa mea?”

Problema mea era că nu aveam încredere în el. Îmi producea atâta suferinţă şi spaimă încât îmi venea să-l dau jos de la volan şi să-i zic să mă lase să-mi conduc maşina liniştit, fără peripeţii şi emoţii. No stress, cum  zice românul. Nu m-a lăsat, ci mi-a mai acordat încă o şansă pentru a-mi învăţ lecţia.

Mi-a spus: „Învaţă să ai încredere în mine”. Mi-a fost greu la început. Cum să accepţi că din faţa ta vine un tir ce seamănă cu o suferinţă groaznică şi tu eşti gata să-l loveşti, dar în proximitatea morţii eşti salvat? N-a fost uşor, dar am învăţat să spun: „Tată, tu eşti suveran peste maşina mea, condu-o cum vrei tu. De acum încolo o să caut să mă încred în tine chiar şi în cele mai stresante situaţii”.

Uneori recidivez. Mă trece transpiraţia şi caut frâna, dar îmi dau seama că nu am nicio pedală la picioarele mele. Atunci îmi repet: „Oricum nu poţi schimba tu nimic. Tata este şoferul aşa că învaţă să te încrezi în deciziile lui.”

Nu pot spune că încă nu mai mi-e frică, dar mă încred în El. Când Tata-i la volan, ştiu că El este suveran.

Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Când tata-i la volan…

  1. Un pacatos spune:

    Nici mie nu-mi place sa risc la volan.
    ” Festina lente!”, vorba imparatului Augustus.

  2. ianis spune:

    Adevarul e ca nici un sofer nu se simte bine pe locul din dreapta.

    Revenind la parabola, nici lui Dumnezeu nu-i prea place locul din dreapta :)…decat in Marea Britanie

  3. tata cruceru spune:

    Am inteles unde merge postarea, dar am o intrebare. Ma regasesc undeva in aceste randuri?
    Tata

  4. paul spune:

    mie nu-mi place doar in dreapta..oare asa traiesc crestinii ? vesnic in dreapta?

    ah..si inca ceva..pun pariu ca fiorii astia au inceput sa te treaca doar dupa ce ai invatat si tu sa conduci

    • Când vine vorba de șefie, normal ar fi să stăm în dreapta voii lui Dumnezeu. Nu mereu e așa, desigur.
      Ai dreptate, fiorii au început când am început să am habar de condus și să-mi dezvolt instinctele de șofer. Până atunci, nu prea băgat în seamă ce se întâmpla pe drum. De atunci, mă asigur odată cu șoferul, mă uit în direcția din care vin mașini etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s