A început sezonul colindelor. Ca mulţi români, păstrăm obiceiul de colindat sau corindat cum i se mai spune în alte părţi ale ţării.
Momentele sunt foarte frumoase pentru că putem avea părtăşie pe drum în timp ce mergem dintr-o parte a oraşului (sau satului) în altul. Discuţiile sunt ziditoare şi de ce nu şi joviale? Avem motive să fim bucuroşi pentru că vestea bună cauzează bucurie. Scriptura spune în Luca 2:10:
…vă aduc o veste bună care va fi (va produce) o mare bucurie pentru tot norodul.
Din păcate, bucuria se rezumă la îmbuimarea trupului şi nu la îmbuibarea sufletului.
Există şi incoveniente, dar le consider a fi minore. De exemplu, frigul poate fi o provocare pentru mulţi. Ce să mai spun ca unul care cânt la chitară când mergem să vestim vestea bună a Domnului? Am impresia că degetele se sudează de corzile chitării, electrizându-se şi blocându-se pe un singur acord. Din fericire, anul acesta vremea a fost mai blândă.
Sunt momente minunate în care până şi câinele pare că este mai sensibil la vederea colindătorilor: poate, poate capătă şi el ceva 🙂
Din păcate, mulţi colindători români pleacă la drum înarmaţi cu acest gând: mergem la munca, un cântec la 3 lei. Întrebarea este dacă acceptăm sau nu bani?
Nu consider această practică normală. Ceea ce am primit în mod gratuit, dăm lumii în acelaşi mod. Indiferent că este vorba de 5 lei sau de 200 de lei, nu mi se pare normal să acceptăm banii. În felul acesta ne vom diferenţia faţă de cei care practică aceasta şi vom dovedi lumii că suntem diferiţi prin faptul că noi considerăm vestirea veştii bune de o mai mare valoare decât banii ce ni se oferă.
Nu sunt de acord cu ideea că oamenii vor să facă un bine şi se simt jigniţi dacă nu primesc. Orice om va aprecia şi se va întreba ce este diferit la acei colindători.
Mereu se vor găsi tineri care să spună: „Banii s-ar putea folosi pentru biserică sau pentru o agapă a tinerilor” sau mai ştiu eu ce scop. Sunt aceşti bani irosiţi? Nu, nu cred.
Îmi aduc aminte de un ucenic ce spunea: „Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.”
Nu spun că ar avea acelaşi scop colindătorii, dar atitudinea îmi pare similară: profitoare.
Beni Cruceru 
„Mereu se vor găsi tineri care să spună: “Banii s-ar putea folosi pentru biserică sau pentru o agapă a tinerilor” sau mai ştiu eu ce scop. Sunt aceşti bani irosiţi? Nu, nu cred.” – Nu inteleg daca consideri ca e risipa sa fie folositi pentru a ajuta Biserica, sau pentru o agapa. Poti sa ma lamuresti?
In mare parte sunt de acord cu tine, ca nu este bine sa acceptam banii. Totusi unii insista puternic. Sfatul meu ar fi ca banii ce sunt donati sa fie folositi in sprijinul unei case de copii, sau casa de batrani, sau pentru ajutorarea saracilor de pe strada. Uneori se strang destul de multi bani, chiar daca oamenii sunt refuzati, si de ce sa nu-i dam mai departe?! Poate aasa ar fi facut si Domnul Isus.
Unii consideră că sunt irosiţi banii pentru că nu sunt primiţi. Personal, nu consider normal să fie acceptaţi pentru biserică sau vreo altă fundaţie. De ce? Pentru că nu consider normal ca să se plătească bucuria de a aduce vestea bună. Evanghelia este gratuită şi de aceea trebuie să o răspândim gratuit, dând un exemplu diferit de lumea din jur. O atenţionare ar fi să nu comparăm aceşti bani cu salariul unui slujitor. Situaţiile sunt total diferite.