Dedicație pentru toți nemulțumiții de cum arată (4)


În timpul vizitelor făcute prin sectorul 1 al taberei de leproși, alături de trunchiul uscat al unui copac, doctorul șef care îi însoțea observă o femei cu un morman uriaș de cârpe în brațe. Se apropie de ea și ridică cârpele. În acea clipă, cu un urlet de-ți îngheață sângele în vine, femeia strânse pachetul la piept, din care se fixă fața unei arătări. Micuța ființă care, judecând după trăsăturile pe care le mai poți deosebi, pare să fi fost o fetiță de vreo 5 anișori, având găvane uriașe în locul ochilor, nasul și urechile i-au fost mâncate de boală, iar smocurile de păr rămase sunt pline de sânge. Cu gura știrbă, își chema mama. Medicul-șef începu să zbiere. Nu înțeleg niciun cuvânt, dar nici nu pot să fiu atent la el, pentru că nu-mi pot desprinde ochii de la priveliștea înfiorătoare. Într-o clipă, locul se umple de soldați înarmați, Mahmus îmi traduce cu voce joasă ceea ce se întâmplă.

-Domnul medic-șef tocmai întreabă santinelele cum a fost posibil să ajungă aici această fetiță din sectorul doi. După părerea celui de serviciu, mama fetiței, care trăiește în sectorul unu, a furat-o în timpul nopții, prin gard. Medicul-șef poruncește ca, drept pedeapsă, să fie dusă și mama în sectorul doi.

-Săraca, murmur eu, dar Mahmus îmi explică cu o voce liniștită:

-Credeți-mă, pentru ea este mai bine așa. Dragostea pentru copilul său este cu mult mai puternică decât frica de lepră. Mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să se despartă de micuță, deoarece aceasta este într-o stare foarte gravă. În Scurt timp, va fi dusă în sectorul tri și asta o știe și mama foarte bine.

(…)

Auzind cuvintele medicului, mama fetiței parcă își pierde mințile: îmbrâncește cu putere copilul, îndemnându-l parcă să fugă, să se salveze. Săraca fetiță se rostogolește din mormanul de zdrențe și, scoțând niște sunete asemănătoare unor schlălăieli, încearcă să se ridice. Sprijinindu-se pe piciorușele încovoiate, se chinuie să-și păstreze echilibrul. Apoi își ridică în văzduh găurile rămase în locul nasului și căută mirosul mamei, dar se prăbuși din nou alături de femeie unde se face ghem și începe să-și sugă degetul mare, adică ciotul de piele bătătorită care i-a mai rămas din el. Santinelele se apropie de copac și înșfacă copilul tremurând, apoi, ținându-l de zdrențe, îl târăsc prin praf până dispar în spatele barăcilor.

(…)

 

Acest articol a fost publicat în Șocant. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Dedicație pentru toți nemulțumiții de cum arată (4)

  1. Pingback: Călătorie în infernul celei mai mari leprozerii din lume (1) | Beni Cruceru

  2. Pingback: „Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te de te arată preotului” | Beni Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s