William Hendriksen-despre Biblie și critica textuală


În urmă cu două luni am dat peste un citat al lui Hendriksen despre felul în care credinciosul de rând ar trebui să privească variantele și critica textuală. Sumarizează foarte bine care ar trebui să fie perspectiva noastră: nu trebuie să ne temem că cine știe ce manuscrise total diferite de doctrina noastră vor fi descoperite. De exemplu, evanghelia lui Toma, lui Iuda sau a Mariei Magdalena au fost mediatizate din plin în ultimul decenii și oamenii au arătat imediat cu degetul spre creștini spunând că noi nu credem toată evanghelia, ci Biserica a manipulat ceea ce a vrut ea să credem. Toate aceste așa-zise evanghelii sunt clar falsuri gnostice editate undeva în secolele III-V d. Hr. Nu o să intru în detalii, dar nu există surse timpurii care să le citeze sau să facă referință la ele după cum sunt citate cărțile Bibliei. Problema este că oamenilor le plac astfel de false conspirații. Autorii nu sunt proști, știu că se vând foarte bine.

Ca și creștini, nu cred că trebuie să-l apărăm pe Dumnezeu în sensul că, dacă vreun manuscris contradictoriu doctrinei noastre este descoperit, trebuie să facem orice pentru  a-l mușamaliza. Spun și eu cum a spus tatăl lui Ghedeon: „Apără-se Dumnezeu”. Cu răbdare și erudiție contradicțiile vor primi răspuns.

Iată ce spune bine cunoscutul teolog William Hendriksen despre critica textuală și abordarea ei de către creștini:

But what about the New Testament, is it infallible? Here on must be careful to define just what is meant and what is not meant by infallibility. There are those who keep clinging to an infallibility concept that is unreasonable. They insist that the King James- or any other version- from start to finish, including the rendering of every verse, and also including the particular Greek text on which the rendering is based, is without error.

We love these devout believers, and are sorry that we must disappoint them by stating that we cannot agree with them.  Without realizing it, they are raising what is human to the level of the divine… Translations are human, therefore fallible. Inasfar as they truly reflect what God has said they are infallible, for God cannot commit error.

Besides, there is the matter of the underlying Greek text. By and large that text is uniform, in the sense that we need not fear that advances in textual criticism (essentially the study of the manuscripts on which the translations are based) will ever be able to overthrow any article of the Apostles’Creed. On the other hand, the very variety of the readings, one reading sometimes clashing with another, shows that they cannot all correct at every point. They sometimes contradict each other. And this is where the need of calm reflection and comparison arises.

Acest articol a fost publicat în Manuscrise. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la William Hendriksen-despre Biblie și critica textuală

  1. Tim Dubhy spune:

    Poate ne dai si sursa…. cartea unde apare….

  2. Beni Cruceru spune:

    E din comentariul lui asupra Evangheliei după Marcu dacă țin minte bine. La vremea la care am dat citatul nu știu de ce n-am scris sursa cum trebuie. Mea culpa.

  3. Tim Dubhy spune:

    Ce putem spune despre Noul Testament? Este el infailibil? Trebuie să fim atenţi aici şi să definim ce este şi ce nu este infailibilitatea. Sunt unii care se agaţă de o idee a infailibilităţii care este incorectă. Aceştia insistă că versiunea King James – sau oricare altă versiune – de la început până la sfârșit, inclusiv redarea (trimiterea/trimiterile) fiecărui verset, precum şi (versetul respectiv din) textul grecesc special pe care se bazează redarea (trimiterea), sunt fără eroare. [inclusiv redarea fiecărui verset şi, de asemenea, inclusiv textul grecesc special pe care se bazează redarea,]

    Îi iubim pe aceşti credincioşi devotaţi, şi ne pare rău că îi dezamăgim cu afirmaţia că nu putem fi de acord cu ei. Fără să-şi dea seama, ei ridică ceea ce este uman la nivelul divinului. Traducerile sunt umane, prin urmare (sunt) failibile. În măsura în care ele reflectă cu adevărat ceea ce a spus Dumnezeu, ele sunt (devin) infailibile (sau ceea ce reflectă ele – adică adevărurile communicate de Dumnezeu – este infailibil!?), căci Dumnezeu nu poate greşi.

    Pe lângă aceasta, mai este chestiunea textului grecesc de la bază. În general, textul este uniform, în sensul că nu trebuie să ne temem că progresele din critica textuală (în esenţă studiul manuscriselor pe care se bazează traducerile) vor putea vreodată să răstoarne vreun articol din Crezul apostolilor. Pe de altă parte, chiar varietatea lecturii/interpretării/exegezelor, o lectură/interpretare/exegeză ciocnindu-se uneori cu alta, ne arată că nu se poate ca toate să fie corecte în fiecare punct. Uneori ele se contrazic între ele. Şi atunci avem nevoie de reflectare calmă şi apar comparaţiile.

  4. Tim Dubhy spune:

    Daca traducerea Scripturii in diferite limbi poate avea diferite (mici) greseli, fiind deci infailibile, cum mai putem pune pret pe autoritatea Scripturii?
    Daca numai Scripturile originale, in ebraica si greaca, sunt infailibile, si deci autoritare, si noi neavand acces la ele (in general – poate numai specilaistii avand acces la unele copii mai aporpiate, dar si acelea poate cu unele mici greseli de redare!), mai putem avea incredere in Cuvantul lui Dumnezeu si mai poate fi el autoritar?
    Psalmistul spune :”Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele”. Care Cuvant? Originalul, la care nu avem acces, sau traducerile, care au greseli?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s