Suferința: bună sau rea?


Trăim în era rațiunii. Totul se bazează pe argumentație, pe gândire logică și astfel credem că totul poate fi perceput cu ajutorul minții. Dar la ce ne raportăm rațiunile?

Problemele care se ridică sunt ridicade de preconcepțiile după care stabilim ce este bine și rău. Societatea ne îndeamnă să credem că știm ce este bine și ce este rău, ce înseamnă fericirea și suferința, ce are și ce nu are nevoie omul sau societatea. Cu alte cuvinte, eu îmi sunt propriul standard de cunoaștere. Percepția mea cognitivă și cea empirică reprezintă absolutul la care mă raportez.

Când un tânăr moare într-un accident de toată frumusețea, cu sânge, oase tăiate de tabla mașinii, creierii împrăștiați pe bord, concluzia rațiunii noastre infailibile este că Dumnezeu este rău. De ce? De ce îngăduie Dumnezeul răul, suferința? Dumnezeu nu este bun pentru că i-a luat viața. Când 16.000 de copii mor de foame în fiecare zi, mai este Dumnezeu bun și îndurător? El rămâne bun pentru că le dă o viață mai bună. Le dă o viață mai bună pentru că lumea noastră pervertită a fost neputinciosă să îi hrănească. De ce nu se pune și invers problema? Omul oare nu este responsabil?

Cine a spus că suferința este rea? Aceasta este o erezie care ne-a fost înfiptă în rațiunea noastră de societatea noastră hiperahtiată după confort și plăcere. Plecăm de la această generalizare fără a pune la îndoială că putem greși. Suferința poate fi atât bună cât și rea, la fel cum plăcerea poate fi bună cât și rea.

În planul lui Dumnezeu suferința are un loc mult mai mare decât fericirea. Nimeni n-a ajuns la Dumnezeu fiind fericit, în schimb sute de mii de oameni au fost cercetați prin suferință.

Așadar, a cunoscut omul binele și răul în momentul în care a mâncat din pomul interzis? Da, l-a cunoscut, dar le-a confundat rău de tot de atunci încoace. Diferența a fost că am învățat cum să realizăm răul fără a ști cum să realizăm binele decât într-o formă minimală.

Binele și răul, două concepte aparent simple. Avem nevoie să medităm când alegem dacă avem concepția corectă despre bine și rău când vine vorba despre îndoielile asupra lui Dumnezeu.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Suferința: bună sau rea?

  1. Pingback: Dumnezeu e medic, nu măcelar | Beni Cruceru

  2. Pingback: Dumnezeu e medic, nu măcelar | La început era Cuvântul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s