Creştinul intelectual: despre retorica erudită a lui Pavel. Studiu pe text


Pavel n-a fost un pierde-vară ce dintr-o dată a ajuns mare ştab al creştinilor că a avut o revelaţie divină. Înainte de această revelaţie a studiat din greu, el însuşi spunându-ne că a studiat la picioarele lui Gamaliel (Fapte 22:3), nepotul marelui rabin Hilel, cel mai renumit învăţat evreu al acelor vremuri. Pavel nu doar că a absolvit liceul, nu doar că a terminat facultatea şi masterul fiind şef de promoţie, dar educaţia lui este echivalentul unui doctorat la Harvard summa cum laude (a se vedea diferenţa faţă de magna cum laude). El ar fi fost băiatul ce ar fi devenit direct student la 13 ani, sărind peste liceu (caz real, în Israel :)). Iată cum se descrie pe sine fără mândrie: „eram mai înaintat în iudaism decât mulţi din neamul meu, din generaţia mea” (Galateni 1:14).

Un om cu o educaţie de rang înalt este ales de Dumnezeu şi folosit mai mult ca oricine altcineva. Prin scrierile sale ajungem să-i cunoaştem erudiţia de primă clasă. Un astfel de text este 2 Corinteni 4:17. Îi putem vedea slăbiciunea: el, un evreu până la ultimul atom, scrie cu o fluiditate nativă în greacă, dar nu se poate desprinde de gândirea şi frazeologia ebraică. Iată cum sună (arată) textul în română, şi greacă:

Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.

τὸ γὰρ παραυτίκα ἐλαφρὸν τῆς θλίψεως ἡμῶν

καθ’ ὑπερβολὴν εἰς ὑπερβολὴν

αἰώνιον βάρος δόξης κατεργάζεται ἡμῖν.

Pavel realizează în acest verset un joc de cuvinte foarte subtil. În primul rând, avem 3 perechi de termeni ce se spoiesc de culoare unul pe altul ca să ne sară în ochi nouă (puteţi observa suprapunerea mai sus), cititorilor:

παραυτίκα – αἰώνιον: temporar-veşnic

ἐλαφρὸ – βάρος: uşor-greutate

τῆς θλίψεως- δόξης: necaz-slavă

Figura stilistică poate fi oarecum considerată chiasm, dar aşezarea nu este tipică acestei figuri. Totuşi centrul ideatic al versetului este verbul. Un singur verb realizează acţiunea singur-singurel: κατεργάζεται. Traducerea este potrivită, sensul verbului fiind de „a acţiona, a lucra, a împlini, a realiza”.

Problema este că viaţa nu ni se pare scurtă. Când treci prin necaz uiţi că suferi doar pentru o clipă şi eşti gata să-ţi vinzi şi sufletul pentru a scăpa din secunda de chin ca să primeşti viaţa pe Pământ, cea care te ispiteşte să crezi că eşti veşnic aici. Când eşti în încercare, numai uşoară nu ţi se pare şi eşti gata să primeşti uşurătatea confortului decât să suferi pentru greutatea Cerului. Când eşti în încercare, necazul ţi se pare doar o pacoste şi uiţi că prin el, Dumnezeu lucrează o glorie hiperbolică, o slavă ce este dincolo de cuvintele şi de imaginaţia noastră.

Într-un viitor articol vom vedea şi felul în care Pavel a modelat limbajul lui grecesc după gândirea ebraică.

Acest articol a fost publicat în meditaţii;, studiu pe text. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s