Iris de copil


De ce nu se pot privi în ochi adulţii? Am încercat să privesc un străin pe stradă şi nu a rezistat mai mult de câteva secunde. După ceva vreme am repetat experimentul şi am privit un copil în ochi: nu şi-a îndepărtat privirea de la mine până când s-a îndepărtat maşina şi nu ne-am mai putut privi. Am văzut în irisul albastru al acelui băieţel puritate, ceea ce adultul nu are. Copilul te primeşte cu drag în intimitatea lui, îşi deschide larg irisul şi te lasă să pătrunzi în cetatea lui. Nu are ce să ascundă. Adultul poartă în ochi rănile amintirilor ce i-au străpuns sufletul şi inima. Prin ochi, 80 la sută din amintiri sunt înregistrate. Fiecare undă electromagnetică nu este neutră, ci are puterea să pătrundă dincolo de ochii fizici: ajunge la ochii inimii. Acestea străpung adânc sufletul şi mutilează conştiinţa. Ochii, această poartă a sufletului, ne fac vulnerabili: vulnerabili faţă de păcat şi faţă de oameni.

Isus a privit oamenii ca un copil. Era fără păcat. De atâtea ori ni se spune că Isus i-a privit pe oameni sau ucenici. Despre tânărul bogat ni se spune că „s-a uitat ţintă la el şi l-a iubit.” (Marcu 10:21) Exemplul cel mai elocvent a fost când când inima „petroasă” a lui Petru a fost sculptată de privirea lui Isus până în intimitatea păcatului ce tocmai îl comisese: „Şi Domnul S-a întors şi a privit la Petru” (Luca 22:61). Cel mai guraliv dintre ucenici tocmai negase că îl cunoaşte pe Hristos de 3 ori. Isus îl anunţase că se va întâmpla. Şi acum, Isus a privit în irisul lui Petru şi acesta cu siguranţă a  încercat să evite acest contact vizual. Fiul lui Dumnezeu îl vizitase în depravarea inimii sale mucegăite de păcat.

De privirea lui Dumnezeu niciunul nu scăpăm. Când irisul este curat şi are parte de lumină, acesta se măreşte. Când nu are parte de prea multă lumină, se micşorează.
Când întunericul este primit de suflet, irisul se închide şi încearcă să ascundă ceea ce tocmai a acaparat. Ruşinea nu poate fi privită în ochi. Însă când sufletul tău primeşte lumină, îi laşi pe oameni să privească cu plăcere lumina ce îţi modelează viaţă. Nu ţi-e frică să fii verificat în intimitatea sufletului.

Deschideţi irisul, deschideţi sufletul şi lasă-l să fie curăţiţ de Creatorul lor.

Acest articol a fost publicat în Gânduri, meditaţii;, Studiul Scripturii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Iris de copil

  1. ioniboni spune:

    Pentru ca adultii stiu mai multe.
    Daca as privi un barbat in ochi, pe strada, ori ar crede lucruri urate, ori m-ar injura.
    Daca as privi in ochi o femeie pe strada, iar, ar gandi lucruri urate.
    Si eu daca-s privita-n ochi , privesc si eu,dar mai apoi plec ochii,din nou, ca sa nu creada x lucruri urate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s