Suferinţa în planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea (3)


În noaptea aceea, o infecţie de toată frumuseţea se dezvoltase în zona rănii. Cauza? Doctorul îmi pusese piciorul în ghips, călcâiul fiind la 90 de grade, adică în poziţia normală de păşire, iar poziţia indicată era cu laba piciorului întinsă aşa cum vedeţi în imagine. Mai mult de atât, de-alungul întregii nopţi greutatea labei piciorului a presat călcâiul, aceasta fiind o poziţia contraindicată de orice alt doctor chirurg. Dânsul nu era de specialitate, dar nu era alt doctor care să fi intrat așa de repede în operație în ziua aceea.
Mă simţeam îngrozitor. Întreg corpul mă durea, nu puteam mâncă şi nu aveam idee ce se întâmplă cu mine: nimeni nu-mi spunea. Tot trupul se lupta şi încerca să nu piardă lupta pentru piciorul meu.

Ghipsul mi-a fost tăiat şi piciorul arăta ca la o dezhumare. Tatăl şi mama mea au hotărât că trebuie să merg la un spital din Bucureşti. Doctorul nu a vrut, dar după mai multe insistenţe ni s-a permis să plecăm.

Joi, în jurul orei 3 ne aflam din nou pe drum. Cu o zi în urmă, la aceeaşi oră, ne îndreptat spre spitalul din Slatina. Acum, lucrurile se înrăutăţiseră. Vindecarea nu era în mâinile noastre cu o zi în urmă şi nici în acea oră în care ne îndreptam spre Bucureşti. Eram în mâinile Lui şi numai El îmi putea oferi vindecarea. Ne-am rugat pe drum. În tăcere, kilometru după kilometru, marea de astfalt curgea netulburată în faţa noastră, însă viitorul meu nu părea la fel de stabil ca şi pământul de sub noi.

Am ajuns la Bucureşti. A doua zi am fost pus pe masa de operaţie la prima oră. Am fost anesteziat complet. După ce m-am trezit din operaţie m-am simţit grozav…de groaznic. Camera se învârtea cu mine din cauza anesteziei şi pe deasupra eram şi legat de o perfuzie. Din prima zi au băgat în mine antibiotice de parcă aş fi fost un sac fără fund. Înţeleg că aveam o rană deschisă, dar nu cred că ieşea tot ce băgau în mine pe acolo🙂 Timp de trei săptămâni cât am stat în spital am avut parte de aproximativ 100 de „ciuruieli.” Fie perfuzii sau injecţii intravenoase.

După o zi, tatăl meu a trebuit să plece acasă. Am rămas cu mama mea care a stat la capul meu zi şi noapte şi a avut grijă de mine ca o asistentă. De fapt, este asistentă de mai bine de 30 de ani. Nu, nu a fost o asistentă pentru mine. O asistentă nu ar fi pus atâta suflet. M-a îngrijit cu durere şi nu a uitat să mă încurajeze. În zilele acelea am avut timp să cresc în relaţia cu mama mea: ne-am putut ruga împreună, ne-am putut juca, am putut citi împreună, am putut vorbi. Ea era legată de patul meu ca doi siamezi. Nu m-a părăsit aproape nicio clipă. Pentru aceasta îi voi fi mereu recunoscător şi mulţumitor.

În tot acest timp, fraţii din biserica de acasă, din ţară şi din întreaga lume nu au încetat să mă aducă înaintea Domnului. Dacă astăzi pot merge pe ambele picioare şi pot juca baschet, volei sau fotbal, pot urca pe munte, este pentru că Domnul a ascultat rugăciunile atâtor oameni care nu au încetat să mă aducă înaintea Creatorului meu. Da, domnul doctorul a operat, dar Domnul doctorilor a călăuzit mintea şi mână lui în operaţie şi tot Domnul Domnilor a fost cel care a produs vindecarea sănătoasă în trupul meu. Ar fi putut apărea atâtea complicaţii. Fără doar şi poate, rugăciunea a fost factorul esenţial în vindecarea mea. Mai mult de atât, am putut vedea cum unirea fraţilor în rugăciune a creat o părtăşie de neuitat. După ani şi ani m-am întâlnit cu fraţi ce mi-au spus cum se rugau pentru mine cu foc. Tineri din Countryside care se întâlneau în fiecare seară pentru a se ruga pentru mine. Tuturor le sunt pe deplin recunoscător.

Totuşi lucrurile nu s-au terminat aici. A urmat o a treia şi o a patra operaţie. Era cea de-a treia intervenţie chirurgicală, dar au mai fost două operaţii: în primul rând au trebuit să ia grefă de pe „şezătoare”, iar cea de-a doua a fost lipirea acesteia de călcâiul avariat. N-a fost uşor. Acum eram avariat pe toată partea dreaptă a corpului. Uhhh, nu vă pot descrie ce dureroasă a fost noua rană creată. La o zi sau două îndepărtau câte un strat de tifon (cred că asta era) care, cu cât era mai aproape de piele, se dezlipea cu bucăţele de carne proaspătă.

Toate acestea au trecut şi îi mulţumesc Domnului (pe lângă faptul că m-a vindecat complet) că prin toate acestea m-a învăţat atâtea lecţii de viaţă. Suferinţa poate modela caracterul nostru mai mult ca orice altceva. Mi-a modelat caracterul lipsit de răbdare, m-a făcut să văd că sunt iubit de părinţi şi de surorile mele, m-a făcut să realizez prin numărul mare de vizite care l-am primit (pe lângă vizite şi tot felul de „bunătăţuri”) că oamenilor le pasă de mine.

Nu în cele din urmă, am văzut că Domnul e în control şi El e suveran în tot ceea ce face. În special când am stat singur o săptămână la recupere în Bucureşti. Numai eu cu Domnul. N-am crezut că m-aş fi putut descurca pe cont propriu la 13 ani, dar n-am fost singur am fost cu El. Mergea greu recuperarea? El mi-a dat un şut, am căzut pe călcâi şi l-am îndoit la 90 de grade. A durat? Da, nu mai îl mai îndoisem la maxim de 6 săptămâni, dar după aceea am putut să mă recuperez mai uşor.

El a fost în fiecare moment în control. Le mulţumesc tuturor ce au fost alături de mine sau s-au rugat, dar în special Dumnezeului meu care s-a îndurat de mine.

Acest articol a fost publicat în Biografii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Suferinţa în planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea (3)

  1. ionut brinaru spune:

    Huh asteptam cu sufletul la gura parte a 3-a . Nu-mi vine sa cred ce mic erai in poza aia…parca nici nu esti tu . Sincer prima data nu prea am fost interesat de blog-ul tau dar acum mi se pare interesant si captivant . Domnul cu tine!

  2. Viorel Cruceru spune:

    Fotografia este de la prima zi la biserica după ieșirea din spital . Imi aduc aminte când te-am dus în brate în biserica înainte de slujba și întreaga biserica a început sa aplaude.

  3. ioniboni spune:

    Sper ca nu te supar, dar vreau sa te intreb , daca vrei sa imi zici, ce religie ai?Ca vorbesti de pocainta, fratii din biserica…Si ma bucur , desi stiam:P ca te vei face bine.Te judeci prea aspru, Dumnezeu nu te pedepsise pentru nici un pacat, erai doar un copil…toti copii se lovesc.Stiu ca vei spune ca ai invatat din asta sa-l iubesti si pretuiesti mai mult, te cred:).Frumos scrii:)

    • Religia, oare chiar ne definește? Nu mi-e greu să-ți spun. Credința mea se bazează pe Biblie și numai pe ea. Sunt pocăit și încă mă mai pocăiesc.
      Dacă ții neapărat să-ți spun, o să-ți spun dacă vei insista. Poate ți-ai dat seama sau presupui. Take a guess.
      Nu cred că mă judec aspru. Și dacă o fac, Biblia spune să ne judecăm singuri ca să nu fim judecați. A fost pedeapsă sau nu, pentru mine nu contează. Contează că acel episod a avut un impact foarte mare asupra vieții și trăirilor mele. Nu m-am simțit cu nimic nedreptățit și nici nu am ajuns să-l acuz pe Dumnezeu.
      Cât despre accidentele copiilor sau ”soarta” noastră: totdeauna e ghidată să lucreze spre binele nostru final.

  4. rebeca spune:

    Doua pasaje m-au incurajat pe mine in perioada aia: Ioan 11:4,5 si Ioan 13:7. Desi nu cred ca Dumnezeu te-a pedepsit prin incercarea asta, stiu ca a ingaduit-o pentru formarea caracterului tau si al nostru, pe langa multe alte motive. Ii sunt atat de recunoscatoare Domnului pentru ca te-a vindecat si te-a format in omul care esti azi. In termeni foarte laici: sunt „mandra” de tine si de barbatul plin de integritate, carcacter, smerenie, sfintenie, talent si dragoste pe care il vad in tine. Te iubesc mult!

  5. ioniboni spune:

    Presupun si de aceea te am intrebat, sa nu gresesc.Si daca mi-ai raspunde sau chiar daca nu as vrea sa te rog sa ma ajuti sa inteleg care e diferenta intre religiile noastre.Eu botezata crestin ortodox…Pentru ca mult mai frumos este sa asculti niste pocaiti ( am fost pe la adunari) decat un preot… parerea mea. Dar stiu ca sunt multe ” religii” si doar voiam sa stiu a ta care e.

  6. ioniboni spune:

    Uite, aici vorbesc despre pocaiti.Erau pocaiti.Si te intrebam de diferente, pt ca ei au cerut lumanare…Explic apoi, daca nu intelegi:)

  7. ioniboni spune:

    Of vezi dc intrebam de religia ta?Exista multi care cred in pocainta, care renunta la multe lucruri pe care pana la ” pocainta” le faceau.Cat despre lumanare uite cei de la adunare o considerau o tampenie.In fine nu are rost sa tot dezbat asta.

  8. Ioniboni, pocainta inseamna renuntare la ceea ce Dumnezeu nu agreaza in Scriptura, adica pacatul. Pe langa asta exista lucruri care nu sunt rele in sine, dar nici nu au un folos real. unii aleg sa renunte si la astea.
    Mai importante decat ritualurile noastre este felul in care ne traim viata. Cel mai important este sa cautam sa-l cunoastem pe Dumnezeu. El spune in Iacov 4 „apropiati-vă de mine şi eu mă voi apropia de voi”. Dacă nu suntem gata să renunţăm la păcat, nu suntem gata să ne apropiem de el.

  9. ioniboni spune:

    Pacat e si cand injuri da? Dar si cand ucizi da? De ce nu-s pedepsite la fel?
    Dar cand cineva ucide ( desi toti suntem criminali, calcam fara sa vrem pe un gandac, tantar etc) a comis un pacat Mare si cand injura sau umileste , e pacat, dar nevinovat? Sau ma rog pacat Mic. De unde asta cu pacat mic si mare? In Scriptura e numit doar PACAT nici mare dar nici mic.Si oricum ca sa ti faci o idee despre ce cred eu am scris un articol ” Parerea mea”. Si repet treaba cu religia ta, pentru ca eu is impotriva preotilor si nu ma feresc sa spun asta.La acei pocaiti despre care iti vorbeam nu exista preot si toti erau egali si FRATI. Mult mai frumos explicat si mult mai bine te simteai printre ei, decat in bisericile noastre.Si in plus, Dumnezeu este in sufletele fiecaruia, si asta nu inseamna ca tre` musai mers la biserica.Dumnezeu te aude in orice loc si eu mai cred ca nu si-ar fi ucis propriul copil pentru a fi noi iertati, odata ce el este Atotfacatorul si Atotiertatorul.Pareri diferite…Oameni diferiti.

  10. ioniboni spune:

    Si cum sa il cunosc daca aproape tot ce e pe pamant este „: pacat” ? Eu cum am zis , cred in ceva ce e al meu.Nu cred in tot ce este scris.De scris si eu, si tu, si restul putem scrie.
    Ar fi in regula sa ma fac calugarita? Ca sa invat sa il cunosc? Crede-ma ca nu fac rau niciunui om, ba cand am putut am ajutat fara ca macar o secunda sa gandesc, ca imi va intoarce careva favorul.Mai mult ce as putea face? Fumez, dar este iarba diavolului. In fine , nu vreau sa te plictisesc si obosesc cu ce cred eu.
    Mie imi place ce crezi tu, ce simti si cum scrii.Intru aici sa te citesc de drag.Si in plus nu te mai enervez povestindu-ti gandurile mele. Si iubeste-l pe Dumnezeu cat poti de mult, pentru ca asa cum stiu eu, si eu il iubesc.

    • Mult timp şi oamenii au crezut că soarele se învârte în jurul Pământului. Au crezut cu toată fiinţa lor. Nimeni nu i-a putut clinti. Dacă se ridica un om de ştiinţă că este inverst, atunci imediat îl catalogau eretic şi îl ardeau pe rug. Oamenii aceştia credeau din toată inima, din tot sufleţelul lor. N-a fost de ajuns. Vezi, ei au fost sinceri, dar mai mult de atât, au fost sincer greşiţi. Oricât ar fi fost ei de sinceri şi oricât ar fi crezut în acest concept pentru că aşa percepea ochiul că soarele se învârte în jurul Pământului, erau sinceri, dar greşiţi. Oare noi nu putem fi la fel. Adevărul nu locuieşte în noi, ci este în afara noastră. Nu poţi crede pur şi simplu în ce este al tău. The truth lies outside of us.
      Nu trebuie să te faci călugăriţă să-l cunoaşti pe Dumnezeu. Apostolul Pavel spune că Dumnezeu nu este departe de noi în timp ce le predică unor păgâni, atenienilor. Eu l-am găsit pe Dumnezeu în Biblie. Ia o Biblie ortodoxă. Ştiu că e greu să citeşti ceva faţă de care nu ai tragere de inimă. Ţi-aş propune să începi cu citirea evangheliei după Ioan. Nu există lucru mai important decât să-l găsim pe Dumnezeu. De El depinde veşnicia mea.
      Vreau să ştii că întreaga mea viaţă se ghidează după dorinţa de a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Şi l-am cunoscut. El mi-a schimbat viaţa şi m-a păzit de multe lucruri rele datorită principiilor sale care le-am aplicat în viaţa mea.
      Eu vorbesc atât de mult de păcat pentru că acesta este opusul lui Dumnezeu. În spatele fiecărui păcat se află dracu. Dumnezeu spune că fiecare om este păcătos şi asta înseamnă că fiecare om merită să plătească pentru păcatele sale. Adam şi cu Eva au căzut în păcatul neascultării. Un păcat infim. Şi totuşi… Dumnezeu i-a pedepsit atât de drastic. Nu contează ce păcat este. Da, fiecare păcat are consecinţe diferite, însă categorisirile păcatelor ne aparţin nouă oamenilor.
      Răscumpărarea, plata pentru păcate, a fost realizată de Hristos când a murit pentru păcatele noastre. El chiar a murit pentru noi chiar dacă ţi se pare imposibil să crezi asta. Nici eu nu cred că Bin-Laden există. Eu nu l-am văzut şi în plus aşa puţini oameni l-au văzut cu adevărat. Ei bine, eu l-am văzut pe Dumnezeu eliberându-mă de păcat. Dumnezeu nu vrea doar să-ţi ierte păcatele, dar El îţi oferă şi puterea să renunţi la ele. Dacă noi am putea să fim destul de buni ca să ajungem în rai, atunci Hristos a murit degeaba. Nimeni, absolut niciun om, nu poate împlini standardul lui Dumnezeu de sfinţenie.
      Concluzia: citeşte Biblia. Veşnicia ta depinde de cei câţiva ani care îi ai de petrecut pe Pământ. Ce urmează este mai important decât ce este.

      • nevrednicul spune:

        Emoţionantă şi minunată povestirea. Mă gândesc cât de greu au trăit părinţii tăi până te-ai făcut bine.

        (Eu cred că soarele, universul şi totul se învârte în jurul Pământului)

  11. ioniboni spune:

    Iti multumesc mult ca mi-ai raspuns si ai avut rabdare cu mine.:)

  12. taby spune:

    Si toate lucrurile lucreaza spre binele….ei bine spre binele nostru…sincer am citit…dar nu tot pentru ca nu as fi putut sa rezist pana la sfarsit,dar sincer ma bucur ca esti bine acum….fii binecuvantat!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s