Hand-made: Cernobîl


Vor urma  şi alte posturi despre Cernobîl.

Acest articol a fost publicat în Șocant, Istorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Hand-made: Cernobîl

  1. rebeca spune:

    socant! mi se rupe inima vazandu-i pe copiii aia si uitandu-ma la fiul meu care e sanatos si in siguranta. Doamne, ai mila

    • Diferenţa dintre Jace şi aceşti copii: primul este God-made, iar ceilalţi sunt hand-made am putea spune. Nu aveam nicio problemă până acum cu atomo-centralele, dar după ce am văzut o parte din efectele groaznice m-am îngrozit. Cernavoda? Doamne fereşte-ne. Oricum, Cernobîl încă ne mai poate afecta. Va urma

  2. Andrei C. spune:

    Unde in setari poti pune widgeturile cu „facebook”, „publicare imediata”, etc? (cele de la „share this”)

  3. Nicoleta spune:

    And they knew. And they know… We are their puppets…😦

  4. all spune:

    Îmi aduc aminte bine de zilele alea de groaza. Când în sfârșit s-a anunțat și în România trecuseră zile bune, aproape o săptămâna dacă îmi amintesc bine, și nu s-a dat nici un fel de comunicat, ce , cum sau altceva trebuie făcut. Circulau din mana în mana niște indicații scrise de mana și/sau bătute la mașina ca sa te protejezi chipurile. Nu-mi mai aduc aminte decât trei, nu manacati nici un fel de fruct sau vegetale care au fost expuse la radiații(sic) , spălați cu foarte multa apa și faceți act mai mult sex!Apoi a dat un comunicat tovarășa academician doctor docent Elene Ceaușescu , ca România nu este afectata și ca toate sunt bine și la locul lor!

    • Alina Cruceru spune:

      daaa, nici n-a fost afectata…doamna Elena! norul de radiatii din Ucraina a pornit exact spre Romania….si poate ca nu s-a simtit imediat, dar chiar si dupa un an sai doi s-a simtit! nu pentru toti la fel, pentru ca nici ucrainienii nu au murit toti, desi nu stiu cum unii au supravietuit fiind expusi la acelasi nivel ridicat de radiatii (de 90 de ori mai mult decat limita normala, daca nu ma insel)?
      Totusi, eu nu eram pe atunci, dar vreau sa va intreb ceva: nu s-a auzit in Romania, atunci, in ’86 nimic despre romani care sa fi fost direct afectati de radiatii si sa fi murit din cauza asta?

      • all spune:

        Îmi aduc aminte ca ascultam Free Europ and Voice of America și nici ei nu aveau o statistica referitoare la România și nici măcar la Ucraina (atunci se vorbea de URSS nu de Ucraina așa era numita maica Rusia). Nu existau nici un fel de relatări despre ce s-a întâmplat nici măcar nu ne-am imaginat dezastrul pana când nu au început sa ni-l descrie cele doua stații de radio amintite mai sus. Personal făceam legătura intre Cernobîl și Hiroshima. Știam ce dezastru făcuse bomba americanilor și ce urmase după aceea mai ales.Văzusem niște fotografii cu malformațiile copiilor de la Hiroshima și știam ce va urma. Eram conștient de pericol și eram foarte îngrijorat cu privire la fetele noastre Rebeca și Luiza. Cât despre Beni…..n-aveam nici o grija.

  5. Nicoleta spune:

    Vai, fratilor, ce tinerei erati voi pe-atunci! Eu abia ce implinisem 8 anisori cu 5 zile inainte si trebuia sa merg la mare pentru prima data. Am vandut biletele ca se auzea ceva vag despre radiatii. Vara am petrecut-o mai putin sub razele directe ale soarelui si chiar spalam fructele ceva mai constiinciosi.

  6. Nicoleta spune:

    Ah, scuze. Deci voi nu ati apucat sa fiti nici soimi ai patriei, nici pionieri. Na, aici ati pierdut oleaca ;))

  7. Nicoleta spune:

    Am sa te contrazic aici. Nu noi, cei care eram atunci copii, am fost intelectualii ce s-au supus de bunavoie unui regim dictatorial si unor inculti. Privind dincolo de lucrurile care ar prinde bine daca ar fi aplicate si azi, fara sa elogiez in vreun fel sau sa traiesc in trecut, noi, copiii de atunci, am avut o copilarie frumoasa. Si, nadajduiesc ca stii, unui copil ii face foarte bine disciplina. Si am mai avut acea lipsa de libertate care care le dadea alor nostri un imbold in plus sa ne vorbeasca despre Dumnezeu (suna paradoxal daca ma gadesc ca azi sunt tot mai putini acei parinti).
    Suntem in 2010 si inca atrocitatile exista, inca mai sunt oameni care nu stiu ce sa faca cu libertatea chiar daca nu s-au nascut in epoca aia comunista, inca ni se mai ascund lucruri. Dar… slava Domnului ca fericirea copiilor nostri depinde de El si de noi, cei carora ne-au fost incredintati aici!

    • Sunt de acord că disciplina educaţională din perioada comunistă a fost folositoare.
      Sunt de acord că Dumnezeu s-a folosit de persecuţie în viaţa creştinilor.
      Problema libertăţii este că nu are limite. Trăim astăzi într-o lume a atrocităţilor pentru că libertatea noastră sau democraţia, cum o numim noi, nu poate fi controlată. Ea ne controlează pe noi. Asta se întâmplă pentru că ne-am îndepărtat de standardele absolute ale Bibliei.

  8. Pingback: Japonia este pe cale să devină un nou Cernobîl | Beni Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s