Ca şi student, a continuat să trăiască o viaţă spirituală seacă, plină de ritualuri religioase formale. Din primii ani ai copilăriei a ascultat multe conversaţii spirituale şi rugăciuni, casele parohiale găzduind des vizitatori, Însă lucrul ce a avut influenţă asupra sa a fost pasiunea bunicului său, pastorul Richard Edwards, pentru Dumnezeu şi tot ce este sfânt. [1] Totuşi, însuşi tânărul Edwards vedea că nu avea trăirea internă pe care bunicul său o arată. Momentul morţii lui Richard Edwards, pe când Jonathan Edwards era abia în anul al II-lea de facultate, a reprezentat începutul trezirii ce avea să aibă loc în el.[2] Acest deces a reprezentat primul eveniment ce implica moartea unei persoane apropiate tânărului student. Pe patul morţii, în data de 20 aprilie 1718, plin de încredere, bătrânul pastor a spus: „Mă încred în Domnul Isus Hristos şi doresc să împlinesc aceasta mai mult şi mai mult.”[3] Din acel moment o întreagă frământare interioară a început să aibă loc în sufletul lui Edwards. Acesta mărturiseşte că adevăratul moment al convertirii sale a avut loc spre sfârşitul anilor de facultate,[4] iar în mărturia sa despre momentul convertirii sale, Jonathan Edwards recunoaşte că din copilărie nu a putut înţelege şi accepta doctrina despre suveranitatea lui Dumnezeu în alegerea celor pe care Dumnezeu vrea să îi aleagă şi respingerea celor pe care El vrea să îi respingă. În continuare, acesta consemnează faptul că nu ştie cum la un moment dat a fost convins de suveranitatea lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. Deşi nu poate spune cum s-a întâmplat aceasta, din acel moment a început să găsească plăcere în noua lui convingere despre suveranitatea lui Dumnezeu. Mai mult de atât, Dumnezeu a dezvoltat în el o dorinţă după lucrurile divine, în ziua în care a citit 1 Timotei 1:17 într-un mod special şi cu totul diferit decât până atunci. Vorbind despre acel moment, Edwards scrie:
„ În timp ce eu citeam aceste cuvinte, în sufletul meu a pătruns, ca şi cum s-ar fi răspândit prin mine, un sentiment al glorie Fiinţei Divine; un nou sentiment, destul de diferit de orice altceva ce am experimentat. (…) Din acel moment, am început să am concepţii şi idei noi despre Hristos, şi despre lucrarea de răscumpărare, şi glorioasa cale de mântuire prin El. (…) Mintea mea era ocupată să petreacă timp în citire şi în meditare asupra lui Hristos, asupra frumuseţii şi excelenţei persoanei Sale, şi minunata cale de mântuire prin harul Său gratuit. Nu am găsit cărţi plăcute mie, ca acelea ce tratează aceste subiecte.”[5]
Acest moment a adus o schimbare totală a intereselor şi priorităţilor lui Edwards, motivându-l în special pe plan spiritual. De exemplu, la vârsta de 17 ani a graduat cu cele mai înalte onoruri, după care şi-a continuat studiile pentru obţinerea diplomei de Masters of Arts, dar după 2 ani de studiu, la 19 ani, alege să fie licenţiat ca să poată sluji ca şi predicator, în loc să să aştepte pentru a-şi obţine diploma, lucru ce dovedeşte importanţa oferită lucrării practice în biserică. [6] În acelaşi an a fost adresată o cerere facultăţii de la o nouă congregaţie din New York ce avea nevoie de un predicator. Astfel, numele lui Edwards este recomandat, iar acesta hotărând să accepte cererea, se mută la New York la începutul lunii august în 1722.[7]
De asemenea, odată cu graduarea, Jonathan Edwards a început să scrie cu precădere lucrări teologice. Dacă până în 1722 a fost fascinat de natură, scriind lucrări precum „ Of the Rainbow”, „ Of light Rays”, „ Of Insects” sau „ Of Atoms” (toate aceste lucrări au fost scrise între anii 1720-21), din acel an înainte a început să contureze primele studii teologice şi primele predici.[8] Primele sale articole din facultate, aproximativ 50, au fost cuprinse în lucrarea „Notes on the Scriptures”, dosar la care a adăugat până la sfârşitul vieţii.[9] În momentul în care a început să îşi dosarieze articolele, Jonathan Edwards nu a fost conştient de amploarea pe care urmau să o ia lucrările sale, manuscrisul „Miscellanies” fiind în format folio ce cuprinde 44 de hârtii concept ce au fost legate împreună treptat[10]. De observat este faptul că pasiunea sa pentru caracterul sfânt şi dorinţa după cunoaşterea lui Dumnezeu se văd în faptul că primul său articol din „Miscellanies” este „Of Holiness”[11] Perioada petrecută în New York a fost una scurtă, de aproximativ 8 luni, dar a fost foarte benefică. Vorbind despre această perioadă, Edwards scrie:
„Dorinţa mea după Dumnezeu şi sfinţenie, au crescut mult. Curat şi smerit, sfânt şi ceresc, creştinismul a căpăt o imagine caldă pentru mine. Am simţit dorinţa de a fi, în orice aspect, un creştin complet şi să mă conformez binecuvântatului chip al lui Hristos, ca să trăiesc în toate lucrurile în conformitate cu poruncile curate, dulci şi binecuvântate ale Evangheliei.” [12] Începând cu august 1722 el a lucrat ca şi predicator provizoriu al unei mici biserici ce se separase de o biserica prezbiteriană ce era situată pe Wall Street. La începutul anului 1723 mica biserică a început să reconsidere unirea cu biserica de pe Wall Street, lucru ce a fost susţinut de însuşi Edwards. Odată cu unirea celor 2 biserici, tânărul predicator se întoarce în East Windsor în aprilie 1723.[13] În timpul petrecut în casa tatălui său a efectuat mai multe vizite în diferite biserici ce îl invitau ca să predice în vederea alegerii pentru slujba de predicator. De asemenea, această perioadă a fost una de studiu intens şi creştere intelectuală, în vara anului 1723 lucrând la finalizarea tezei pentru Master of Arts, perioadă în care a adăugat diverse articole la lucrarea „Miscellanies” şi îşi începe lucrarea „ Natural Philoshophy”.[14]
[1] Idem, pag. 31
[2] Idem, pag. 32
[3] Idem.
[4] Edwards, Jonathan, The Life of David Brainerd edited by Philip E Howard; Chicago Moody Press, pag. 13
[5] Idem, pag. 14
[6] Murray, Iain H.; Jonathan Edwards, a new biography; The Banner of Truth Trust, pag. 41
[7] Idem,
[8] Idem, pag.42
[9] The Works of Jonathan Edwards, Volume I, The Banner of Truth Trust; Memoirs, pag. XIX
[10] Idem.
[11] Idem.
[12] Murray, Iain H.; Jonathan Edwards, a new biography; The Banner of Truth Trust, pag. 51
[13] Idem, pag. 53
[14] Idem, pag.55
Beni Cruceru 