The holes in gap theory


Cea mai controversată şi discutată carte nu este Romani, nici Apocalipsa. Cartea în jurul căreia se dau cele mai mari şi multe bătălii este Geneza. Nicio altă carte a Bibliei nu a fost mai molestată şi atacată decât aceasta. De ce? Pentru că dacă un singur verset se dovedeşte a nu fi adevărat, atunci toată Biblia nu este adevărată. Înseamnă că nu mai este perfectă şi deci nu mai putem să ne încredem în ea, nu ne mai putem baza pe ineranţa ei. Dacă primul verset al cărţii Geneza se dovedeşte a nu fi adevărat, atunci întreaga noastră poate fi considerată o minciună.

Cu toată inima cred în perfecţiunea Cuvântului lui Dumnezeu de la primul yod până la ultima iotă. Cred că Dumnezeu a creat cerurile şi pământul în şase zile, iar în cea de-a şaptea s-a odihnit. Pe cât de simplu sună pentru unii, pe atât de complicat este de crezut pentru alţii. În societatea actuală diavolul s-a reprofilat de la a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu prin suferinţă şi şi-a îndreptat activitatea spre denigrarea Bibliei. Nu trebuie decât să îi facă pe oameni să creadă că Geneza este un mit. Dacă face acest lucru, întreaga Scriptură va fi privită în acelaşi mod.

Astăzi vom începe o nouă temă pe care-o vom aborda mai des de aici înainte: creaţionismul şi evoluţionismul. Pentru început vă propun un aperitiv:

Întrebarea se ridică în jurul primul verset al Scripturii. Este Geneza 1:1 prolog sau face parte din textul propriu-zis? Care a fost intenţia autorului cu privire la acest verset?

1. Separarea primului verset de cel de-al doilea o consider prima eroare. Cel dintâi nu poate fi înţeles fără cel de-al doilea.

2. În traducerea Cornilescu versetul unu este considerat a fi prolog deoarece este încadrat singur în împărţirea făcută de el (multe traduceri engleze folosesc acelaşi format). Mulţi teologi, fără a sta o clipă să se gândească, cataloghează imediat primul verset ca fiind prolog, influenţaţi de ceea ce vede ochiul.

Să gândim puţin. Dacă primul verset ar fi prolog, l-am putea scoate din naraţiunea creaţiei. Citiţi versetul doi fără a ţine cont de primul. Nu are sens. Versetul unu este parte integrală a creaţiei. „Pământul era pustiu şi gol”- care pământ? Cel creat în primul verset.
Când Dumnezeu a spus „Să fie create un pământ şi ceruri”, Fiul Său a dat naştere Universului în stare brută. În momentul rostirii acestor cuvinte Cosmosul a luat naştere printr-o explozie nerepetabilă. O entitate nemăsurabilă de spaţiu numită Univers s-a măcinată pentru a lua forma pe care o cunoaştem. O parte din legile fizicii s-au născut instantaneu pentru a fi „poliţiştii” ce menţin ordinea. Fiecare proton şi-a căutat partenerul neutron pentru a forma atomii. Fără a comenta, cei din urmă au început să alerge frenetici, fiecare ducându-se în galaxia în care a fost menit să existe, exact în centimetrul prescris de Creator.  Fiecare firicel de materie şi anti-materie a luat naştere când Hristos a cuvântat. Prin 7 cuvinte (în ebraică) a început desăvârşirea Universului. Nu era încă finisat, dar era pe cale de a deveni „foarte bun”. Duhul lui Dumnezeu a mers în inspecţie pentru a stabili forma pe care apele şi pământul o vor lua (este foarte probabil ca termenul pământ-הָאָֽרֶץ- să fie folosit şi cu sensul de materie). În cel de-al doilea act al zilei întâi, cea mai măreaţă dintre constantele Universului a fost creată: lumina însoţită de uluitoarea ei viteză. 299, 792, 458 m/s, 1,079,000 km/s, 9,460,730,472,580.8 km/an lumină.

Cam aşa a arătat scenariul în ziua naşterii Universului. Acum, de ce insist atât de mult pe faptul că primul verset nu este prolog şi că ar trebui pus împreună cu următorul verset? Din „luminatele” minţi ce au încercat să împace creaţionismul cu evoluţionismul a luat fiinţă conceptul că între primul şi al doilea verset din Geneza există un gol, de unde şi numele „gap theory”. Ei cred că între primul şi al doilea verset există un gol de timp, perioadă în care Dumnezeu a lăsat pământul şi cerurile de atunci să evolueze de la sine. Erele geologice pe care le susţin evoluţionştii pot fi încadrate aici. După o perioadă nedeterminată de timp a avut loc un cataclism ce a oprit acest proces evolutiv, dar Dumnezeu s-a folosit de acest această creaţie şi a înnoită pentru a-i da forma pe care a avut-o după cele 7 zile ale creaţiei. Iată câteva dintre interpretările abuzive asupra primelor versete din Geneza:

1.Cuvântul הָיְתָ֥ה (verbul neregulat „a fi” la perfect) este tradus cu „a devenit”- Pământul a devenit pustiu şi gol. Această traducere poate indica faptul că a existat un pământ înainte  de al nostru şi acesta a reprezentat fundaţia pe care a fost „construit”cel actual.

a. O astfel de interpretare nu poate fi realizată pentru că acţiunea se răsfrânge asupra subiectului וְהָאָ֗רֶץ-pământul. Forma verbală solitică folosirea prepoziţiei לְ -prepoziţie ce indică obiectul verbal-  dacă pământul ar fi suferit vreo modificare. Subiectul nostru nu are această prepoziţie aşa că nu putem traduce verbul cu sensul de „a deveni”. Verbul  „a fi” este un perfect ce constată simplul fapt că pământul exista.

2. Duhul Sfânt înnoia vechea creaţie în timp ce umbla peste suprafaţa de apă ce acoperea pământul. Versetul folosit pentru susţinere este Psalmul 104:30: „Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.”

b. Termenul מְרַחֶ֖פֶת nu poate fi tradus în nici un chip cu „înnoire”. Ideea este aceea a unei planări asemănătoare cu cea a unui vultur, dar în niciun caz nu poate fi vorba de înnoirea creaţiei ce evoluase în lungile ere.

3 (I) Îngerii şi Lucifer fuseseră creaţi deja când Dumnezeu pusese fundaţiile pământului din versetul unu. Aşadar, putem spune că a existat un act creator înainte de perioada de şase zile în care a fost creat pământul.

c. (I) Nu văd care este problema că îngerii au fost creaţi înainte de a fi luat naştere Pământul. Universul nostru nu exista când ei au fost creaţi. Nu avem cum să ştim când au fost creaţi îngerii oricum: fie înainte de creaţie, fie după, nu conctează. Crearea lor a fost probabil un episod diferit de cel al creării Pământului.

(II). Spaţiul, timpul, materia (apa şi stânca) pe care a fost zidit Pământul au existat înainte de începerea perioadei de şase zile din versetul 3.

c. (II) Am pus ambele argumente la acelaşi subpunct pentru că ambele susţin o creaţie anterioară celei a Pământului. Punctul (II) îl consider a fi cel mai puternic. Dar de unde reiese erezia aceasta? Dacă am considera versetul unu a nu fi parte a zilei întâi a creaţiei, atunci am putea crede toate acestea. Spaţiul, timpul şi materia au fost create în primul act al zilei întâi. Crearea lor a avut loc în Geneza 1:1, iar acest verset descrie prima zi a creaţiei.

Sunt curios cum a luat fiinţă această teorie în mintea lui Simon Episcopius sau a lui Thomas Chalmers (poţi citi despre teorie AICI sau AICI). Poate Satan le-a trezit în minte gândul din pricina spaţiului dintre versetul unu şi doi. E o simplă presupoziţie.

Aşadar, nu putem separa primul verset de următoarele pentru că face parte din actul creaţiei. El nu poate fi considerat prolog pentru că întreaga creaţie a început în Geneza 1:1. Atâtea erezii au luat naştere datorită unei simple împărţiri greşite a textelor.

Când vine vorba de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să îi acordăm cel mai înalt grad de atenţie. O interpretare nu se realizează niciodată în funcţie de împărţirea versetelor, ci în funcţie de împărţirea ideatică a textului.

Acest articol a fost publicat în Creaţie vs. Evoluţie; și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la The holes in gap theory

  1. David Iach spune:

    „Pentru că dacă un singur verset se dovedeşte a nu fi adevărat, atunci toată Biblia nu este adevărată.”

    Vezi ca aici faci o greseala de logica. Gasesti aici mai multe despre ea http://en.wikipedia.org/wiki/Fallacy_of_composition

    • Înţeleg ce vrei să spui. Dacă ţii neapărat pot reformula: „Pentru că dacă un singur verset se dovedeşte a nu fi adevărat, atunci toată Biblia nu ar mai fi vrednică de încrederea noastră.”
      Dacă un singur verset nu ar fi adevărat, atunci ar avea loc un efect domino. Este scris: „TOATĂ Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Tim 3:16-17; poţi citi şi 2 Petru 1:20-21). Doctrina despre ineranţa Scripturii ar cădea. Aceasta căzând, ar dovedi că Dumnezeu minte, prin urmare păcătuieşte. Înseamnă că nu este sfânt. Dacă Dumnezeu nu ar fi sfânt, nu ar mai fi perfect şi nici infinit în vreunul din atributele Lui. Dacă Dumnezeu nu este infinit, înseamnă că este limitat şi deci nu ne este superior, etc. Poţi vei merge până la capăt cu acest joc de domino. Vei fi surprins să mai vezi vreo doctrină biblică stând în picioare la sfârşit. Toate acestea pentru că un singur verset a fost găsit fals. Orice ateu ar fi mulţumit până la culme să realizeze asta.

  2. David Iach spune:

    Reformularea este la fel de eronata. De ce nu ar mai fi TOATA Biblia vrednica de increderea noastra daca un singur verset din ea se dovedeste fals?

    Daca o parte a unui intreg are o anume caracteristica asta nu inseamna ca si intregul va avea respectiva caracteristica. De exemplu daca fiecare parte a unui elefant este usoara in greutate asta nu inseamna ca si elefantul este usor. La fel nu poti spune ca daca un verset nu e demn de incredere, atunci rezulta ca intreaga Bibile nu este demna de incredere.

    Mai faci aici o greseala de logica cu „efectul de domino” de care vorbesti. De fapt este un slippery slope acolo.

    Plus ca am impresia ca tu confunzi doctrina inspiratiei Scripturii cu doctrina inerantei.

    Daca tu iti bazezi credinta in Dumnezeu pe ineranta Scripturii, atunci esti pe un taram tare alunecos.

    • 1.credinţa mea este bazată pe Isus Hristos. Am căpătat această credinţă prin jertfa Lui, dar şi prin cuvântul scris (Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin cuvântul lui Hristos- Romani 10:17).
      2. Doctrina inspiratiei Scripturii nu poate fi separată de ineranţa ei. Procesul insiraţiei realizat de Duhul Sfânt a fost fără eroare. Când Pavel, Petru, Iacov etc. au scris, au fost inspiraţi să scrie fără a contrazice alte profeţii sau doctrine, adică perfect. Aşadar, putem spune că inspiraţia a fost fără greşeală, la fel ca şi rezultatul (evangheliile, epistolele.)
      3.Apreciez că eşti bine informat în ce priveşte retorica şi erorile logice. Nu cunosc terminologia la fel de bine pe cât o cunoşti.
      Întrebarea mea este dacă toate principiile retorice pot fi aplicate la Cuvântul lui Dumnezeu?
      4.Consider a fi normal să îl cred pe Dumnezeu când îmi spune că îşi va împlini şi respecta Cuvântul:
      Numeri 23:19 Dumnezeu nu este om ca să mintă…Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
      Evrei 6:18 …este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă…
      Ieremia 44:29 Să ştiţi că vorbele Mele se vor împlini…
      Ps. 33:4 Cuvântul Domnului este adevărat.
      Mat. 24:35 Cerul şi pâmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
      Oare ar trebui să mai mă încred în Dumnezeu dacă El ar avea păcat? (ştiu că este o imposibilitate, vreau doar să înţelegi ce-ar însemna ca un verset să fie o minciună)

  3. David Iach spune:

    Hai sa discutam putin despre punctul tau 2.
    De ce nu poate fi inspiratia sparata de ineranta? Tu ce intelegi prin inspiratie, dictare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s