Închisori ambulante


Adresându-se Congresului la întâlnirea “State of the Union” George W. Bush spunea în 2004: “America is the land of the second chance – and when the gates of the prison open, the path ahead should lead to a better life.” Nu cred că o simplă perioadă petrecută în închisoare te poate face mai bun. Aş spune că închisoarea nu poate decât pune presiune pe un om ca să îşi limiteze acţiunile, gândindu-se la o viitoare pedeapsă. Dar îşi recapătă libertatea cu adevărat cei care ies de pe porţile închisorii? A fi liber înseamnă doar să-ţi poţi purta trupul în orice loc de pe suprafaţa Pământului?

Vom fi liberi când vom cunoaşte adevărul, dar care este adevărul? Sau mai bine zis Cine este adevărul? Oare nu toţi oamenii se nasc având dreptul la acest bun inalienabil numit “libertate”? Ei bine, NU. Toţi ne naştem robi, sub stăpânirea păcatului. Capitalismul promite libertate, dar el nu face altceva decât să îi ducă pe oameni şi mai adânc în celule depravării. Societatea ne promite libertate, dar fără să ştie nu face altceva decât să îi priveze pe oameni de libertate. Adevăratele închisori nu sunt cele din care nu poţi ieşi odată ce ai fost închis. Adevăratele închisori sunt cele în care poţi intra liber cu trupul, dar vei ieşi cu sufletul robit din ele. Adevăratele celule sunt barurile din care omul iese rob al băuturii, lumea virtuală  în care intră pentru a deveni supusul a ceea ce vede,  borderurile în care acelaşi tânăr intră pentru a ieşi depedent de stările de exaltare ale trupului.

„Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.”

Când spui  “Fac tot ce vreau” te înşeli amarnic. Nu faci tot ce vrei. Faci ceea ce doreşti. Ceea ce ţi-ai deprins trupul să dorească. Un drogat a făcut ce a vrut doar primele câteva dăţi. Când trupul devine dependent de droguri sufletul lui nu mai este cel care alege, ci trupul este cel care a luat cârma voinţei. El nu mai face tot ce vrea, face doar ce doreşte trupul. Nu poate face ce doreşte sufletul, nu poate alege raţional. Alege instinctiv. Atâţia drogaţi doresc sincer să scape de această dependenţă şi nu pot, atâţia tineri dependenţi de pornografie vor să renunţe şi nu pot decât să se supună, ca unui stăpân, dorinţelor trupului. Sunt robii lucrului de care au fost biruiţi. Sunt captivi, iar sufletul lor strigă: “O, nenerocitul de mine! Cine mă va elibera din robia acestui trup?” Trupului nu-i pasă însă. El răgneşte cu fiecare instinct la fel ca Oscar Wilde în comedia Lady Windermere’s Fan: “Pot rezista oricărui lucru dar nu şi ispitei.”

Să ai un trup liber nu valorează nimic atâta timp cât sufletul ţi-e robit. Oare sufletul nostru nu valorează mai mult decât un pumn de plăcere?

Am avut colegi care m-au acuzat că nu pot face tot ceea ce vreau. Din contră, nu acţionam ca şi ei pentru că nu vroiam ceea ce făceau ei. Nu am vrut ca dorinţele trupului să ia locul voinţei sufletului. Pentru că sufletul nostru este atât de legat de trup, iar legătura dintre dorinţa trupului şi voinţa sufletului se realizează prin intermediul creierului ce este o parte a trupului, pare că dorinţa are un atuu asupra voinţei, mulţi dintre noi considerând imposibilă respingerea dorinţei. Şansele noastre scad şi mai mult când realizăm că alegerea trebuie făcută prin intermediul trupului: folosindu-ne creierul şi membrele pentru a ne opune. Recunosc, e imposibil.

Atunci, cum ne vom elibera sufletul din închisorile societăţii? Cum vom alege ceea ce trebuie? Am spus-o de la bun început: cunoscând adevărul. Cine este adevărul? Cel ce a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.” Nimic mai greu şi nimic mai simplu de atât.
Odată ce vei cunoaşte Adevărul, vei dori să trăieşti ca El. Doar Isus mi-a schimbat dorinţele. Aveam 15 ani. Mă străduiam atât de mult şi nimic nu se schimba în acţiunile mele. Acelaşi ciclu al păcatului. În cele din urmă am ajuns ca un şofer ce are maşina stricată în mijlocul sălbăticiei. Nu aveam unelte să mă repar, iar ajutorul TREBUIA să vină din altă parte. M-am rugat şi am spus simplu: „Doamne, vreau să fiu diferit. Nu pot. Schimbă-mă.” Nu ştiu de ce s-a îndurat de mine, nu ştiu cum de s-a întâmplat aşa de repede, dar ştiu că Dumnezeu prin Duhul Sfânt a făcut-o.

Când l-am cunoscut pe Isus nu am mai dorit să mă las biruit de lucrurile de care eram robit, ci am dorit să mă las biruit de Cel ce m-a eliberat. El a biruit moartea şi robia lui Satan din viaţa mea. Singurul lucru de care vreau să mă las biruit este Dumnezeu. Ca şi Pavel recunosc faptul că sunt un rob fără drept şi iubesc să fiu robul lui Hristos pentru că jugul lui este nespus mai uşor decât robia Diavolului.

Acest articol a fost publicat în Viaţă şi moarte și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s