Fizica muzicală – 3


V-aţi întrebat vreodată de ce acordurile se cântă în felul în care se cântă? De ce Acordul Do Major este compus din Do, Mi, Sol fie că îl cânţi la pian, chitară, vioară etc.? Oare armonia este o invenţie umană? Dacă până acum am recurs la algebră, astăzi vom studia elemente de fizică muzicală.

Când o persoană cântă o notă, doar un număr anume de frecvenţe este auzit. Imaginaţi-vă că fiecare notă ce este produsă de instrument este un amestec de multe şi diverse frecvenţe din ce în ce mai înalte. Soţia mea a făcut clătite de dimineaţă. Eu mă bucur de fiecare clătită, dar nu disting separat gustul de făină, bicarbonat, zahăr, sare, lapte, ulei (ea le face mici şi groase, ca americanii, aşa-mi plac mie mai mult).🙂 Când m-am înfruptat din clătite am simţit doar gustul de clătite dulci, plăcute ca o armonie deplină. Un bucătar bun poate face distincţie între toate aceste ingrediente dintr-o simplă privire şi o înghiţitură. În acelaşi mod, un muzician bun poate auzi şi  percepe fiecare sunet în parte. Când nota este cântată, doar o parte din frecvenţele emise (adică armonicele) sunt auzite. Imaginaţi-vă că fiecare notă este un amestec rafinat şi atractiv ce are diferite înălţimi. Aceste diferite înălţimi sunt numite armonice şi sunt atât de bine îmbinate între ele încât nu le poţi auzi ca note separate.

Când o coardă vibrează, nota principală pe care o auzi vine de la vibrarea întregii corzi înainte şi înapoi (engl. back and forth). Aceasta este armonia principală (fundamentală) sau prima armonie. Coarda mai vibrează şi în jumătăţi, treimi, pătrimi etc. Fiecare din aceste fracţiuni produce o armonică. Coarda ce vibrează în jumătăţi produce cea de-a doua armonică, treimea pe a treia ş.a.m.d. Tabelul următor are rolul de a ne desluşi confuzia:

Vibraţiile unei corzi

Coloana de aer ce vibrează într-un tub (instrumente de suflat) este diferită de vibraţiile unei corzi, dar seria de armonice rămâne neschimbată. Armonia în sine este o lege a naturii întipărită de Dumnezeu în tot ce vibrează. Cea de-a doua armonică va avea întotdeauna jumătate din durata undei anterioare, însă dublul frecvenţei fundamentalei; cea de-a treia armonică va avea o treime din durata armoniei a doua (şi deci tripul frecvenţei), iar acestea vor continua până se va ajunge la semitonuri, sfert de tonuri etc. (dincolo de capacităţile de percepţie ale urechii umane). Portativul de mai jos arată armonicele de pe frecvenţa 261.625565300599 hz, adică nota Do. Dacă vrei să studiezi progresia notelor caută tabelul frecvenţelor AICI.

Primele trei armonice pot fi cântate ca bas de un pianist cu mâna stângă. Armonicele 4-6 sunt acordul Do major în stare directă. Cântând-o şi pe a şaptea putem forma un acord de septimă (numit informal şi Do 7).

Aşadar, armonia muzicală nu este o alegere a omului, ci este de sorginte divină. Omul doar umblă pe cărarea „predestinată” de Dumnezeu. Plăcerea pe care armonia muzicală o produce este un instinct lăsat de Dumnezeu pe care nu-l putem modela sau schimba. Muzica înseamnă manipularea arominiei, iar aceasta este plăcută doar pentru că poartă amprenta lui Dumnezeu.

Va urma…

Acest articol a fost publicat în Cultură, Literatură, Muzică; și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Fizica muzicală – 3

  1. Pingback: Universul şi sunetul brownian. Cum îşi cântă Pământul, Jupiter şi Saturn partiturile separat | Beni Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s