V-am promis că voi dezbate problema pretribulaționismului și posttribulaționismului așa că mă voi ține de cuvânt. Postul este preluat dintr-un eseu de-al meu făcut pe cartea lui George Eldon Ladd „The Blessed Hope”.
În primul articol vom studia 3 cuvinte grecești folosite pentru a se referi la venirea Domnului: παρουσία, ἀποκάλυψις, ἐπιφάνεια. În al doilea voi prezenta câteva argumente în favoarea posttribulaționismului. Vă dau voie să nu fiți de acord cu mine, nu e nici o crimă 
1. Parousia
Parousia înseamnă „venire”, „sosire”, „prezență” și este folosit de 28 de ori în Noul Testament. S-a argumentat că parousia are sensul de „prezență” și nu de „venire” pentru a interpreta cuvântul ca referindu-se la venirea Domnului pentru răpire și nu la descoperirea Sa de la sfârșitul necazului.[1] Autorul este de acord cu afirmația că parousia are uneori sensul de „prezență” însă de cele mai multe ori înseamnă „venire” sau „sosire”.[2] Versetele aduse ca și argument sunt Iacov 5:7-8 („Fiți dar îndelung răbdători fraților până la parousia Domnului), 2 Petru 3:4 (Unde este făgăduința venirii (parousia) Lui?) și afirmă despre aceste citate cât și altele:
În aceste versete venirea, întoarcerea, apariția Domnului este cerută; „prezența” nu se potrivește în acest context. Nu „prezența” cât „venirea” lui Hristos despre care am vorbit este cerută în aceste versete. La venirea, la apariția Domnului morții vor învia și viii vor fi luați în sus; „prezența” nu se potrivește.[3]
Ideea de „prezență” nu poate fi acceptată în aceste versete întrucât Biserica are parte de prezența lui Hristos prin Duhul Sfânt chiar și acum. Mai mult de atât, venirea Domnului este una fizică, lucru indicat de verbe precum „a vedea” (Apocalipsa 1:7), „a auzi” (Matei 24:30). Întrucât Apocalipsa 1:7 este prezentat ca o speranță („Iată El vine pe nori”) pentru credincioși dovedește că la venirea Domnului după aleșii Lui va avea loc și judecata celorlalți.
[1] Ladd, The Blessed Hope, 64.
[2] Ladd, The Blessed Hope, 64.
[3] Ladd, The Blessed Hope, 64–65.
2. Apokalypsis
Apokalypsis înseamnă „revelație.” Ladd afirmă că pretribnulaționiștii consideră termenul se referă la judecata finală când Hristos se va descoperi întregii lumi la finalul necazului și nu la Răpirea Bisericii; „în acest caz apokalypsa lui Hristos nu este în primul rând speranța binecuvântată a creștinului” deoarece răpirea ce va avea loc la venirea secretă este obiectul speranței creștine deoarece au intrat deja în bucuria deplină a părtășiei cu Hristos.[1]
Ladd consideră distincția dintre termenii amintiți a fi nescripturală, iar un verset adus ca și argument este 1 Corinteni 1:7: „…nu duceți lipsă de niciun fel de dar în așteptarea arătării (apokalypsis) Domnului nostru Isus Hristos.” În conformitate cu acest verset, creștinii așteaptă „revelația” (apokalypsis) lui Hristos și nu „răpirea”.[2] Așadar, autorul consideră că apokalypsis și parousia se referă la același eveniment.
[1] George Eldon Ladd, The Last Things : an Eschatology for Laymen (Grand Rapids: Eerdmans, 1978), 52–53.
[2] Ladd, The Blessed Hope, 65.
3. Epiphaneia
Cel de-al treilea cuvânt este epifaneia și înseamnă „manifestare” așa că, în conformitate cu schema pretribulaționistă, se referă la descoperirea lui Hristos de la sfârșitul necazului. Și epifaneia, ca și apokalypsa, este obiectul speranței credinciosului: „până la arătarea (epifaneia) Domnului nostru Isus Hristos” (1 Timotei 6:14), Domnul fiind cel care îi va răsplăti pe toți care „vor fi iubit venirea (epifaneia) Lui.” [1] Concluzia trasă de Ladd este că nu se poate face o distincție între cei trei termeni, fiecare dintre ei referindu-se la același moment escatologic.[2]
Pingback: 6 argumente în favoarea răpirii Bisericii după necazul cel mare (2) | Beni Cruceru