Izbindu-mă de subiect împreună cu unii dintre cititori m-am gândit să abordez subiectul. Nu o voi face frontal, katafatic, spunând ce este, ci voi alege via negativa, calea apofatică.
1. Hula împotriva Duhului Sfânt nu este… hulă
Evangheliile sinoptice vorbesc despre hula împotriva Duhului: Matei 12:30-32, Marcu, 3:28-30, Luca 12:8-10. Cuvântul folosit este βλασφημία (blasfemia), este evident de unde provine cuvântul „blasfemie” în română. Apare de 18 ori în Noul Testament și poartă sensul de vorbire urâtă, jignitoare, vorbire de rău.
Nu putem lua în sens literal cuvintele „ dar oricine va huli împotriva Duhului Sfînt, nu va căpăta iertare în veac” (Marcu 3:29) ca însemnând blestemarea sau vorbirea de rău a Duhului Sfânt.
De ce?
Scriptura ne spune că βλασφημία se naște, vine din inima omului (Marcu 7:22). În acest verset βλασφημία este pusă pe picior de egalitate cu furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. βλασφημία nu este încadrat într-o categorie specială.
Apostolul Pavel le cere efesenilor (4:31) și colosenilor (Coloseni 3:8) să renunțe la βλασφημία. Prin urmare, acest comportament se poate naște și în inimile credincioșilor la adresa semenilor.
Adunând toate aceste informații înțelegem că βλασφημία este un păcat ce poate fi făcut și împotriva oamenilor și împotriva lui Hristos și împotriva Duhului Sfânt. Dacă am lua în sens literal hula împotriva Duhului Sfânt, atunci ar însemna că facem o ierarhie a păcatului prin raportare la diferite persoane. Nu e la fel de grav să-i blestemi pe oameni, puțin mai grav să-l hulești pe Hristos, dar imposibil de iertat dacă o faci împotriva Duhului Sfânt. Dar oare Hristos și Duhul nu sunt Dumnezeu și au aceeași esență?
Dacă spunem că hula împotriva Duhului Sfânt este păcatul blestemării înseamnă că doar folosind aceleași cuvinte, dar schimbând destinatarul ajungem să nu fim iertați. E drept, nu am auzit înjurături de Duhul Sfânt.
2. Hula împotriva Duhului nu este un singur păcat
1 Petru 2:24 ne spune că „El a purtat păcatele noastre”. Isaia 53:5: „El era străpuns pentru păcatele noastre”. Nu există un anumit păcat acțiune pentru care El să nu fi murit. Cu alte cuvinte, orice păcat am face, El ne poate ierta dacă ne pocăim și credem în Hristos și jertfa Lui. Să spunem că un anumit păcat făcut de o anumită persoană nu poate fi iertat nu ne mai permite să credem că jertfa lui Hristos este atotsuficientă.
Contextul nu ne lasă să înțelegem aceasta oricum. Problema nu este că nu i se va putea da iertarea, ci că Dumnezeu nu va da iertarea unui om care îl hulește pe Duhul Sfânt.
Ce este totuși hula împotriva Duhului Sfânt?
Pentru mine este un imperativ să leg întrebarea de Evrei 6. Chiar 6:6 vorbește despre batjocorirea lui Hristos în mod public, cuvântul folosit fiind παραδειγματίζω, același cuvânt folosit în Matei 1:19 cu privire la Maria și părăsirea ei de către Iosif.
Așadar, hula împotriva Duhului Sfânt, adică păcatul de neiertat, este o stare perpetuă de refuzare a cercetării făcute de Duhul Sfânt în vedere mântuirii deși Duhul a cercetat acea inimă ce a simțit regretele pocăinței. În zadar totuși pentru că intenția este egală cu zero fără acțiune. Odată cu această „hulire” Duhul Sfânt încetează să mai lucreze în viața persoanei respective spre mântuire.
Uite că am ajuns să spun și ce este hula. Corelarea cu Evrei 6 este perspectiva mea personală, nu v-o impun. Nu țin minte să o fi citit în altă parte, dar mie mi se pare plauzibilă. Aștept să-mi evidențiați punctele șubrede.
Hula împotriva Duhului Sfânt nu este o înjurătură. Ci este cum aţi evidenţiat un refuz la început şi apoi o lucrare împotriva lucării acestuia.
Sinuciderea este hulă împotriva Duhului Sfânt. Omul omoară în sine duhul şi opreşte definitiv în acea stare lucrarea Duhului Sfânt. Este o lepădare pe veci.
Iuda huleşte asftel când se sinucide. Îl hulise deja pe Hristos când a luat în mână arginţii. Dar nu era încă pierdut. Ci a fost fiul al pierzării când s-a omorât.
Cel care se sinucide poate până în ultima clipă să se oprească şi să înceapă să lucreze ce ţipă Duhul Sfânt în el. Adică inversul motivului pentru care vrea să se omoare. Adică Iuda să ceară iertare pentru că crede că nu va fi iertat.
Avortul cred că este iar o hulă împotriva Duhului Sfânt.
Krabul, atunci si crima este o hula impotriva Duhului Sfant, ce-i drept ca avortul este o crima odioasa deoarece are ca tinta o fiinta fara aparare. totusi talharul de pe cruce a fost iertat. si eu cred ca hula se refera la sinucidere, as lega acest verset de 1 Ioan 5:16, singurul pacat care duce la moartea celui care-l infaptuieste (moartea fizica ) este sinuciderea.
Eu am zis ce cred că este sigur. Nu ştiu o definiţie. Am fost catafatic.
Iar crima poate să fie sau nu hulă împotriva Duhului Sfânt. În funcţie de circumstanţe. Deci nu se înscrie în linia deschisă de dl Cruceru: catafatic sau apofatic (ce este sau ce nu este).
Personal nu cred că e hulă împotriva Duhului Sfânt. Domnul să judece în dreptatea Lui pe cei ce-și iau viața. Avortul iar nu cred că este hulă împotriva Duhului pentru că am văzut femei ce au avortat și au avut parte de bunătatea răscumpărătoare din păcat a lui Dumnezeu. O astfel de femeie a fost mama mea socră. Înainte de a o avea pe soția mea a făcut un avort pe care de asemenea a vrut să o avorteze (am scris despre aici:http://beniamincruceru.wordpress.com/2011/03/08/multumesc-mama-ca-n-ai-avortat-o-pe-sotia-mea-de-8-martie-tuturor-mamelor-si-femeilor/). Am văzut în viața dânsei roada pocăinței. Domnul iartă păcatele făcute pe când nu cunoșteam voia lui dacă ne pocăim și renunțăm la ele. Atrag atenția pentru că hula împotriva Duhului este un păcat de neiertat și din acest motiv nu putem considera avortul hulă împotriva D. S. Un păcat, da.
Nu ştiu ce să vă răspund. Dar eu aşa cred.
Grudem are perspectiva asta
Frate Beniamin,
Există câteva referințe biblice cu privire la imposibilitatea iertării unui credincios. nu putem face confuzie între ceea ce se referă la necredincioși (păcatul de a respinge prin necredință vocea Duhului – păcat pecetluit veșnic doar prin și după moartea fizică) și texte, ca cel din Evrei 6 care se referă la credincioșii căzuți, a căror soartă este pecetluită în momentul comiterii păcatului. Vă recomand de asemenea Evrei 10:26-31, 1 Ioan 5:16, 1 Corinteni 6:15-20 (care arată că totuși există o oarecare clasificare).
De asemenea, nu putem ignora faptul că în Matei și Marcu este precizat și contextul în care Domnul a rostit aceste cuvinte: fariseii declarau că Domnul Isus face minunile și lucrările Sale (în special eliberarea de duhuri rele – pe care nu le puteau explica sau contesta) cu Beelzebul.
Deci este clar că hula împotriva Duhului este și a privi lucrările pe care El le face și a declara că vin de la diavolul. Nu uitați și de Anania și Safira care au încercat să falsifice lucrarea de dărnicie totală în biserica primară. Deci și a imita lucrarea Duhului Sfânt (în orice formă a ei) poate fi hulă.
Apoi să nu uităm, textul biblic spune clar că cine va vorbi rău de Fiul poate fi iertat, dar cine va vorbi rău de Duhul, nu…
Deci, chiar dacă putem forța lucrurile în multe alte direcții, textul și contextul se referă la:
1. Mediul religios de la care se așteaptă credință și nu necredincioșii;
2. Lucrarea AUTENTICĂ a Duhului Sfânt;
3. Contestarea batjocoritoare și punerea acestei lucrări pe seama ocultului.
Vă doresc mult Har și un an nou binecuvântat!
Frate Ionescu,
În contextul evangheliilor miza era una mai mare decât simpla recunoaștere a minunilor lui Isus ca fiind de origine divină și nu demonică. Rolul semnelor și minunilor era acela de a-i îndrepta pe oameni spre Dumnezeu pentru a-i da slavă (am scris un articol pe tema aceasta AICI), cinste și a-l recunoaște ca Domn pe Isus Hristos. Isus n-a vindecat niciodată pentru binele exteriorului, al trupului, ci miza a fost mântuirea sufletului, a interiorului. În acest context (Matei 12:22-37, hula împotriva Duhului) miza este schimbarea vieții oamenilor prin cercetarea Duhului realizată prin minune făcută de Isus și cuvintele rostite, dar fariseii au refuzat în mod permanent cercatarea Duhului care le arăta că Isus este Mesia. Nu e prima oară când Duhul le adeverește prin semne și minuni că Isus este Hristosul și ei refuză cercetarea (Matei 9:1-8 și asta doar în contextul apropiat).
Grudem leagă hula împotriva Duhului Sfânt de Evrei 6, vă rog să citiți pe google books de la 222 la 224 AICI.
Concluziile lui Grudem despre contextul hulii împotriva Duhului sunt următoarele:
Aici poate interveni și soteriologia diferită, dacă dvs. credeți în pierderea mântuirii sau nu, aceasta dând o nuanță puțin diferită hermeneuticii.
Mai cred că modificarea textului Sfintei Scripturi este hulă împotriva Duhului Sfânt,
HULA IMPOTRIVA DUHULUI SFANT ESTE DUPA PAREREA MEA NECREDINTA
SI DESIGUR ASA CUM SPUNE SI BIBLIA VORBIREA DE RAU A DUHULUI SFANT POPATE FI O HULA