Ninge. Îmi place. Acum am impresia că plouă cu zăpadă, așa de des cade. Zăpada îmi aduce aminte de acest cântec:
Versurile compară ninsoare cu acel murmur suav din 1 Împărați 19:12 pe care l-a auzit Ilie. Și-ntr-adevăr, e frumos să o privești din casă când stai la căldură și nu te afli în Buzău, Vrancea, etc.
In case you love doing this stuff. Here’s some more ”Life on the edge pictures.”
Continuarea de AICI
1. Argumentul istoric
Ladd afirmă că dacă binecuvântata speranță este răpirea pretribulaționistă, atunci Biserica nu a cunoscut această speranță mai în toată istoria ei de 2000 de ani întrucât această învățătură a apărut abia în secolul al XIX-lea d. Hr.[1] Într-adevăr, literatura patristică, în puținele referințe la perioada necazului cel mare, confirmă spusele lui Ladd după cum se va vedea. Dacă pretribulaționismul este poziția corectă cum de Biserica nici măcar nu a amintit de această învățătură?
2. Anticristul trebuie să se descopere înainte de venirea Domnului
Didahiile, o scriere din primul sfert al secolului al II-lea d. Hr., condiționează venirea Domnului de apariția Anticristului și îi atenționează pe credincioși de pericolul căderii de la credință când se va descoperi:
Atunci va apărea înșelătorul lumii ca Fiul lui Dumnezeu și va face semne și minuni, iar Pământul va fi dat în mâinile Lui și va face nelegiuiri care n-au fost făcute de la începutul lumii. Atunci omenirea va ajunge la judecata arzătoare și mulți vor fi răniți și pierduți, dar cei care vor răbda în credința lor vor fi mântuiți de blestem. Și atunci vor apărea semnele adevărului. Mai întâi semnul de pe Cer, apoi semnul trâmbiței și al treilea, învierea morților: dar nu toți morții, ci după cum este spus, Domnul va veni și toți sfinții vor fi cu El. Continue reading
V-am promis că voi dezbate problema pretribulaționismului și posttribulaționismului așa că mă voi ține de cuvânt. Postul este preluat dintr-un eseu de-al meu făcut pe cartea lui George Eldon Ladd „The Blessed Hope”.
În primul articol vom studia 3 cuvinte grecești folosite pentru a se referi la venirea Domnului: παρουσία, ἀποκάλυψις, ἐπιφάνεια. Continue reading
Toți știm că îl chema Clive Staples Lewis, dar nu știm că de copil nu i-a plăcut numele așa că la moartea cățelului familiei (a fost lovit de mașină) a preluat numele câinelui, Jacksie. Ulterior l-a prescurtat în Jack, numele pe care-l foloseau apropiații.
La vârsta de 9 ani mama lui a murit de cancer și odată cu ea a început să moară și credința sa în Dumnezeu. A luptat în Primul Război Mondial după care și-a continuat studiile și a fost conferențiar la Oxford timp de 30 de ani.
Convertirea sa a avut loc în jurul vârstei de 30 de ani cu ajutorul colegului său J. R. R. Talkien.
Și mai interesantă este povestea sa de dragoste. A fost burlac până la vârsta de 54 de ani, vârstă la care a întâlnit-o pe viitoare lui soție:
Joy Davidman Gresham was an award winning poet and mother of two boys. She came to know Lewis first through his Christian writings and later through his Narnia tales, which her boys were fond of. She struck up a correspondence with Lewis that became a warm friendship. During a 1952 trip to London in search of a publisher for her poetry and a home for her family, Gresham asked Lewis to meet her for tea. He and his brother accepted Continue reading
Cine spune că pentru a fi considerat filantrop ai nevoie de bani? Nu înțeleg de ce media îi numește filantropi (în majoritatea cazurilor, dacă nu toate) doar pe cei care donează bani diferitelor cauze.
În Tit 3:4 Dumnezeu este caracterizat ca fiind filantrop. φιλανθρωπία înseamnă „iubire față de omenire”.
Interesant este că termenul nu mai apare decât încă odată cu referire la niște barbari. În fapte 28:2 barbarii ce-i primesc pe naufragiați (printre care și Pavel) dau dovadă de filantropie. Dintre toți oamenii, ei, barbarii, sunt filantropi. Te-ai aștepta la alți oameni mai civilizați decât acești sălbatici maltezi să fie caracterizați astfel, dar nu este așa Continue reading
Au trecut mulți ani de atunci, dar n-am uitat clipele de singurătate în care stăteam ascultând această melodie și multe altele. Eram frământat de viitor și de mine (a fost perioada în care m-am luptat cu complexele de inferioritate).
Melodia aceasta și versurile m-au atins în nenumărate rânduri. Din păcate Switchfoot nu mai face muzică de calitate la fel cum a făcut-o la începuturi. E ceva general, oarecum.
